Cu capu-n nori

19/11/2015
Vitelul_Ion Georgescu-Muscel

„Viţelul” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Să vii şi să mă iei
dintre culori surori,
dintre cuvinte cu alint…
Şi oare ce-aş visa
dacă-aş dormi aici la voi,
în odaia cu fereastra spre zăvoi?
Poate-aş vedea cum s-au furat
pagini de glorie din istorie…
Hrăneşte-mă cu-o veste bună,
nu mă răni cu-o veste rea:
Poate cântări umbra şi plânsul cineva?
Navighez printre cuvinte
ca printre stânci,
ca prin ape adânci…
Nevăzutul Creator
îmi pune-n cale îndreptări
şi suişuri dulci… Citește restul acestei intrări »


Notă de autor [la volumul „Atelierul de reparat fluturi”]

31/07/2015
Toamna_dezlantuita_Ion Georgescu-Muscel

„Toamnă dezlănţuită” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Faptul că debutez cu acest volum de versuri, pe care le „rumeg” în gând de o viaţă întreagă, se datorează îndemnurilor unui grup de literaţi din Baia Mare, cu care s-a întâmplat să mă întâlnesc. Dar faptul că îndrăznesc să apar în faţa publicului aşa de târziu se datorează facturii mele sufleteşti, fiind „înfăşurat” în prea multe cămăşi de sfială, poate şi o omenească teamă de ridicol sau un prea mare respect acordat discreţiei, deşi, mărturisesc – m-a încercat şi dorinţa de afirmare.

M-am trezit pe această lume bolnav de „faptele şi suferinţele luminii”, adică de culoare, adică de pictură. Încă de la grădiniţă, apoi din şcoala elementară, am fost remarcat de colegi şi de dascăli pentru uşurinţa cu care desenam. Mai târziu, simpaticii colegi de liceu de la Câmpulung mi se adresau şugubăţ cu apelativul „Maestre” ştiind că pictez sau chiar văzându-mi unele lucrări.

Mă trag dintr-o familie modestă de la ţară, înconjurat însă de grija şi tandreţea mamei mele – o femeie frumoasă şi distinsă. Citește restul acestei intrări »