Particularități misionare interconfesionale. Calea Ortodoxiei

de dr. Vlad Ioan BONDRE

„Biserica este un trup, nu o clădire”[1] afirma Eugene Stowe în studiul său intitulat What’s So Special About the Church?. Pornind de la momentul Cincizecimii, Biserica își exercită lucrarea de propovăduire a Evangheliei față de toate popoarele lumii, chemându-le la unitatea în Iisus Hristos. Frumusețea și simplitatea primelor forme de organizare au determinat ca Biserica primară să-și exercite funcția ei misionară în plinătatea bucuriei și a credinței statornice, deoarece Dumnezeul cel Nou, propovăduit de Sfântul Apostol Pavel în areopag, devenise scop și ideal de urmat. Se observă în cursul istoriei încercarea Bisericii de a transmite credința creștină tuturor neamurilor, mai ales în perioada imediată Edictului de la Milano din anul 313, când Împăratul Constantin cel Mare oferă libertate de cult creștinilor. Încercarea bizantinului Ulfila de a introduce credința creștină printre goți, precum și dorința celților de a păstra flacăra credinței au reprezentat, așadar, formele primordiale și particulare ale misiunii Bisericii[2]. Responsabilitatea celor ce și-au împropiat credința în Iisus cel înviat a contribuit direct la îndeplinirea de către aceștia a poruncilor lui Dumnezeu.

Dezvoltarea rolului misiunii de către Biserică a arătat că ea mai păstrează valențele primelor veacuri creștine, modul deplin al lucrărilor lui Dumnezeu, pentru ca, prin Biserică, omul să devină biserică, nu doar în sens comunitar, ci și în sens de oblațiune. Fiecare Biserică se concentrează pe răspândirea învățăturii ei, folosindu-se de toate capacitățile posibile pentru a chema înspre sine pe cei care doresc a se uni în comuniune. Darurile pe care Iisus Hristos le oferă membrilor Bisericii în acest sens, devin, potrivit lui William MacDonald, „prinoase în vederea slujirii misionare”[3].

Pentru Biserica Ortodoxă, practicarea misiunii ca dat cuprinde în sine toate caracteristicile oamenilor, de aceea, se evidențiază atenția deosebită pe care Biserica o acordă fiecărui membru, pentru a desluși cele ce ochii nu pot vedea și mintea nu le poate pricepe[4]. Exemplul și particularitatea misionară a Bisericii Ortodoxe în această ipostază pot corespunde cu factorul unificator adus Bisericii Ortodoxe Române, deoarece prin valențele și atributele sale, așa cum arată părintele profesor Vasile Citirigă, „Biserica a imprimat în poporul român odată cu credința în Dumnezeu, taina ei, ca trup al lui Hristos… i-a insuflat modul de a fi, de a gândi… dar mai presus de toate, rolul Bisericii a fost acela că a unit în conștiința românului limba cu credința și românitatea cu calitatea de creștin”[5].

Aniversare. Revista „e-Bibliotheca septentrionalis” la 10 ani de existență

de înv. Gelu DRAGOȘ

Cu bucurie vreau să semnalez faptul că pe 17 august, anul acesta (2021), se împlinesc zece ani de când blogul-revistă „e-Bibliotheca septentrionalis” al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare există și își desfășoară activitatea cu periodicitate cotidiană și bucură miile de cititori, care, de aici, află ce se întâmplă la prestigioasa instituție de pe malul râului Săsar și pot citi articole pe diverse subiecte și creație literară semnată de condeie din Maramureș, din Țară, din lume.

Redacţia „e-Bibliotheca septentrionalis”, prin calitatea persoanelor din colectivul redacțional, spune totul despre nivelul revistei. Coordonator este Angelica Simionca; editori – Vlad Ioan Bondre, Daniela Pop, Dorina Oșan; webmaster: Marcel Țura.

Așadar la bunul mers al lucrurilor și-a adus contribuția o echipă serioasă a bibliotecii, între care,

Ziua Învierii

„Canonul învierii”, fragmente, în lectura bibl. Vlad Bondre, Compartimentul Săli de lectură, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare.

Sărbători Luminate!

Să ne apropiem purtătorilor de Lumină, de Hristos, Cel ce a ieșit din mormânt ca un Mire. Și să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de Praznic, Paștile lui Dumnezeu, cele mântuitoare. Hristos a înviat!

Noile tipuri de „familii”. Minți deschise sau pervertire?

de dr. Vlad Ioan BONDRE

Familia este una dintre puținele structuri ale Universului care se formează prin unirea a două elemente într-o notă tainică, deoarece materia care ține în strânsă legătură pe cei doi parteneri nu este sesizabilă cu ochiul liber. Așadar, căsătoria reprezintă liberul consimțământ dintre un bărbat și o femeie, act validat de către stat și Biserică. Derapajele prin care a trecut omenirea, încă din vremea veterotestamentară odată cu apariția actelor nelegiuite ale Sodomei și Gomorei, au determinat stabilirea unor termeni conciși în ceea ce privește ansamblul legilor care definesc familia. În acest sens, în multe dintre țările creștine Codul Familiei a suferit modificări care să sublinieze, cât se poate de clar, că actul căsătoriei are la bază liberul consimțământ dintre un bărbat și o femeie, înlocuindu-se termenul de soți. Acest fapt se datorează faptului că mulți tineri au ales a se uni în taina căsătoriei cu parteneri de același sex. În țările din estul Europei încă se fac solicitări asupra modificării Constituției, pentru a se exclude orice posibilitate care să confirme căsătoria cuplurilor de același sex.

Atitudinea statelor creștine de a lua poziție asupra căsătoriilor dintre partenerii de același sex, atestă complementaritatea structurilor divino-umane.

Monumentele Mihai Eminescu și Monumente și plăci comemorative pentru germanii din România deportați în ianuarie 1945 în Uniunea Sovietică

de dr. Vlad BONDRE

În anul care a trecut, biblioteca noastră a primit în dar multe mii de cărți, din variate domenii ale vieții spirituale. În Cronica instituției se consemnează „toate aceste daruri de suflet” pentru a oferi posterității dovezi clare ale relației complexe instituție-utilizatori.

De data aceasta remarcăm două lucrări aduse în dar de dl. Dorin Dărăban din Satu Mare, un vrednic cercetător pe tărâm cultural. În 28 ianuarie 2020, domnia sa a fost mesagerul Forumului Democratic al Germanilor din Județul Caraș Severin care împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și sub egida Editurii „Banatul Montan” au publicat cele două lucrări de mare valoare documentară.

Albumul Monumentele Mihai Eminescu al autorilor Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, apărut în anul 2018, propune o panoramă reprezentativă

In memoriam acad. NICOLAE DABIJA

Nicolae Dabija
(n. 15 iulie 1948 – 12 martie 2021)

Timpul pământean s-a scurs foarte repede pentru scriitorul și publicistul basarabean Nicolae Dabija, un prieten și colaborator al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, care a trecut în eternitate.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

*****

Date biografice

Nicolae Dabija – scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, s-a născut la data de 15 iulie 1948, în satul Bișcotari, raionul Cimișlia, Republica Moldova, ca fiu al Cristinei Dabija și al lui Trofim Ciobanu. Urmează școala primară în satul de baștină, iar liceul la Sagaidac și Cimișlia. În anul 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Între anii 1972-1975 ocupă funcția de redactor la postul de televiziune din Chișinău,

Dr. Lidia Kulikovski, la ceas aniversar!

 

Lidia Kulikovski s-a născut la data de 8 martie 1951, în satul Nicoreni, raionul Drochia, Republica Moldova, avându-i ca părinți pe Leonid și Nina Ataman. Urmează școala medie de cultură generală din satul natal, ca mai apoi să-și îndrepte pașii spre Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie – specialitatea biblioteconomie și bibliografie. Debutează în misiunea de cunoaștere și promovare a universului cărții la „Biblioteca orășenească Andrei Jdanov” din Chișinău, activând în diferite servicii și prestând diverse activități biblioteconomice. 

Reînnoire prin gustarea apei sfințite

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Data de 14 ianuarie a fiecărui an indică, conform calendarului Bisericii Ortodoxe Române, încheierea prăznuirii liturgice a Botezului Domnului Iisus Hristos. Această zi, a odovaniei, rămâne în conștiința creștinilor ca o zi în care fiecare este chemat a pune început bun mântuirii sale. În acest context, se recomandă păstrarea în deplină sfințenie a trupului înnoit prin apa botezului, dar și a sufletului născut din nou prin coborârea Sfântului Duh.

Dialogul omului cu Dumnezeu implică prezența unui limbaj comun care să aibă în componență o vibrație energetică superioară, definită de iubire. Acest dialog necesită un cadru adecvat, un loc în care inima să caute sursa Adevărului din care să-și adape întreaga ființă. În acest context, natura, darul pe care Dumnezeu l-a făcut omului, se arată potrivită pentru a purta de la un orizont la altul identitatea de chip pe care omul o posedă. Dar omului nu îi este suficient cuvântul,

Tempora mutantur et nos mutamur in illis

Sub chipul începutului și sfârșitului, «alfa & omega», Noul An se arată ca o continuare a înțelepciunii dobândite prin experiență. Deși omul va încerca să uite ce s-a întâmplat și să privească spre viitor, trecutul îl va însoți mereu. În cartea vieții sale el va adăuga noi pagini, odată cu trecerea timpului. Titlurile acestor pagini vor fi reprezentate de obiectivele propuse, înșiruirea cuvintelor va fi însoțită de experiența trăită, iar notele de subsol vor reprezenta noul început al obiceiurilor vechi. Când iertarea și dragostea vor deveni cuvintele de aur care vor înnobila fiecare filă, abia atunci, pentru om, va începe Noul An!