Tempora mutantur et nos mutamur in illis

31/12/2020

Sub chipul începutului și sfârșitului, «alfa & omega», Noul An se arată ca o continuare a înțelepciunii dobândite prin experiență. Deși omul va încerca să uite ce s-a întâmplat și să privească spre viitor, trecutul îl va însoți mereu. În cartea vieții sale el va adăuga noi pagini, odată cu trecerea timpului. Titlurile acestor pagini vor fi reprezentate de obiectivele propuse, înșiruirea cuvintelor va fi însoțită de experiența trăită, iar notele de subsol vor reprezenta noul început al obiceiurilor vechi. Când iertarea și dragostea vor deveni cuvintele de aur care vor înnobila fiecare filă, abia atunci, pentru om, va începe Noul An!  Citește restul acestei intrări »


Ne părăsesc Sfinții! Și noi cui rămânem?

31/12/2020

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

„Dacă într-o zi ne vor părăsi Sfinții? Și dacă din icoane va fugi Lumina Învierii…”- spunea părintele Constantin Necula într-un editorial recent.

Și dacă e adevărat? Dacă sătui de batjocura, necredința, ura și păcatul lumii, aceste vase alese aleg să pășească spre infinita Iubire, lăsându-ne goi?! Dacă obosiți de prigoana antropocentrismului modern, acești războinici ai luminii aleg să se odihnească în brațele Tatălui Ceresc, lăsându-ne fără binecuvântarea lor?!

Ne părăsesc Sfinții! Pleacă unul câte unul, și nu-i putem opri! Au luat pe acest pământ chipul blând al duhovnicilor, al stareților, al monahilor și al preoților ca să fie pentru noi exemplu. Și-au asumat greaua cruce a suferinței, a luptei directe cu vrăjmașul, a temniței comuniste, a spiritismului modern pentru a ne învăța care este scopul vieții, pentru a-L prezenta pe Hristos, așa cum este El, Viu. Ne-au botezat, cununat, înmormântat semințiile, luând asupra lor, de fiecare dată, păcatele noastre cu care i-am împovărat, îngenunchiat, extenuat. Ei trebuiau doar să lumineze, Citește restul acestei intrări »


Întruparea Fiului lui Dumnezeu – prilej de speranță, lumină și înnoire

24/12/2020

craciun-2016_felicitare_constantin-mindruta

În aceste vremuri de grea încercare suntem chemați, ca prin dragostea și credința noastră, să dăm speranță omenirii, mărturisind prin faptele noastre că Izbăvirea lumii – Iisus Hristos – s-a născut. Întruparea Sa a luminat popoarele, a înnoit făpturile, a transformat inimile împietrite, a adus pacea și dragostea pe pământul păcătos. Praznicul Nașterii Domnului Iisus Hristos este dovada iubirii milostive și supreme a lui Dumnezeu față de om – coroana creației, de aceea se cuvine să fim mulțumitori pentru toate darurile primite, ca întru această înțelepciune, la rândul nostru, să putem dărui și altora o parte din bucuriile acestei vieți. Citește restul acestei intrări »


Teologia căsătoriei și etica postmodernă

09/10/2020

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Teologia căsătoriei cuprinde toată sfera de înțeles a lumii, începând de la momentul dorinței identificării partenerului de viață, până la asemănarea cu el în cuget și simțire. Din acest considerent, Sfinții Părinți au alcătuit o rânduială în legătură cu modul în care poate fi înțeleasă binecuvântarea care se revarsă peste soți, dar mai ales cu modul în care aceștia trebuie să conviețuiască, ca faptele lor să fie bineplăcute în fața lui Dumnezeu.

Actele de credință văzute ca jurăminte reprezintă fermitatea cuvântului pe care cei doi soți îl oferă divinului, dar și permanentizarea legăturii din cer. Din acest considerent, o seamă de sociologi caută să identifice modificările care apar în structura unei relații în momentul divizării. Istoria omenirii a arătat că nu este străină de actul negației, că o teologie a căsătoriei poate suferi grave malformații dacă nu se intervine la timp.

În spațiul societății contemporane se dorește a se găsi parametri de funcționalitate a căsătoriei doar în măsura năzuințelor indivizilor, nu a întregului creat. Nevoile cuplului nu se mai regăsesc ca numitor comun, ci fiecare caută a delimita contextul familial de cel personal. Pe acest fond, termenul familie nu reușește a se mai identifica cu măsura planului lui Dumnezeu, motiv pentru care, apar noi tipuri de familii, care absorb binecuvântarea și o transformă în imprecație. Există posibilitatea ca natura firească a lucrărilor divine să se înlocuiască chiar de către om, în acte de contestat, lipsite de etică, sensibilitate și devoțiune.

A se identifica momentul regresului însemnă a se căuta vinovați care să răspundă în fața provocărilor, dar nu trebui omis un aspect esențial – lipsa ascultării. Citește restul acestei intrări »


Maladia voinței umane: greșeala, viciul și păcatul

11/07/2019

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

În nemărginita iubire a lui Dumnezeu față de om se regăsește taina întregii lumi, dialogul indisolubil dintre creație și Creator. Acest dialog se fundamentează pe dorința Sfintei Treimi de a-l aduce pe om în starea primordială a conștiinței sale, a lipsei de păcat. Desigur, în acest context, trebuie să se regăsească și efortul pe care omul îl depune în vederea dobândirii veșniciei sale. Deși, inițial, acest efort s-a concretizat printr-o ascultare de poruncă: „iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facere 2, 17), odată cu căderea în păcat, acesta s-a înmulțit într-o măsură covârșitoare, transformându-se într-o permanentă luptă dusă cu voința firii umane.

Lupta duhovnicească a omului împotriva voinței firii sale păcătoase se poartă în vederea dobândirii vieţii viitoare, a stării paradisiace. Scrierile duhovniceşti vorbesc la modul cel mai adânc şi cuprinzător despre idealul vieţii spirituale care este desăvârşirea, sfinţenia, îndumnezeirea prin har şi lucrare. Pentru a dobândi toate acestea, omul trebuie să se supună unui exercițiu permanent de tăiere a voii sale. Acesta poate începe prin conștientizarea greșelilor pe care le săvârșește, prin eliminarea viciilor care pun stăpânire pe ființa lui și prin fuga neîncetată de păcatul care-i tulbură energia vieții sale spirituale. Citește restul acestei intrări »


Hermeneutica icoanei Sfintei Treimi a Sfântului Andrei Rubliov – o mărturie a misiunii Bisericii în contextul societății secularizate

17/06/2019

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Într-o confuzie a sentimentelor religioase, omul contemporan caută mijloacele necesare identificării naturii sale primordiale, a chipului și asemănării cu Dumnezeu. Sub acest aspect subiectiv, apare termenul persoană ca raportare la întregul creat, ceea ce conturează imaginea unei icoane în care omul este chemat la un dinamism spiritual desăvârșit, prin comuniunea directă cu Sfânta Treime. „Aspectul hristologic al relației Dumnezeu-Om nu reduce dimensiunea absolută a relației în Dumnezeu, deoarece omul îmbrăcat în Hristos se află în dinamismul de sfințenie al Duhului Sfânt, care îl introduce pe om în comuniunea cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt[1].

Nota realității este discordantă, deoarece există un exces al individualismului, o cultură diversă, ce marginalizează trăirea credinței în cadrul unei comuniuni perfecte, așa cum este ea reprezentată în icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov. Declinul coeziunii societății secularizate este o simptomă a unei ideologii mai largi în sfera înțelegerii sistemului supranaturalist definit de iubire. Declinul este, de fapt, o cerere, o lipsă a interesului comun, Citește restul acestei intrări »


Mântuirea lumii prin Învierea Fiului lui Dumnezeu. Perspective misionare

24/04/2019

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Vlad Ioan Bondre

Iisus Hristos reprezintă o personalitate marcantă, nu atât a creștinismului, cît a întregii omeniri. El îl reprezintă pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Cuvântul sau Logosul care a fost și este în lume încă de la începuturile acesteia, luând parte la fiecare proces ce a dus la nașterea și continuitatea ei[1].

Apariția Fiului lui Dumnezeu în lume a fost cu totul necesară. Acest fapt s-a datorat păcatului originar din grădina Edenului, acela al neascultării, păcat ce a îndepărtat pe om de Dumnezeu. Omul a decăzut din starea harică în care a fost așezat prin creație, ajungând sub stăpânirea păcatului, nefiind capabil prin propriile forțe să-și atingă scopul suprem, anume mântuirea. Întruparea Fiului a făcut parte din planul veșnic al lui Dumnezeu cu lumea, și astfel, noi am redobândit calea spre viața veșnică[2].

Omenirea, decăzută după căderea protopărinților, a ajuns să-și dorească enorm un răscumpărător, un Mesia. Dar, venirea Mântuitorului pe pământ nu s-a făcut imediat, ci a durat multe secole, până când poporul a ajuns să conștientizeze starea de păcătoșenie în care se afla, realizând, practic, maturizarea lui din punct de vedere religios.

Venirea lui Mesia s-a produs la „plinirea vremii[3], venire ce a fost îndelung profețită de întreg Vechiul Testament. Întruparea Mântuitorului este un fapt extraordinar, fapt ce-I conferă lui Iisus Hristos un loc aparte în istoria de două mii de ani, atât prin minunile săvârșite în timpul vieții Sale pământești, dar mai ales prin Jertfa supremă, adică moartea Sa pe cruce.[4]

Citește restul acestei intrări »


Mărțișor muzical la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”

12/03/2019

Vineri, 8 martie 2019, membrii grupului vocal cameral BiblioCantus al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare au susținut un recital artistic dedicat Zilei Internaționale a Femeii, intitulat sugestiv, Mărțișor Muzical. În cuvântul de deschidere, dirijorul Vlad I. Bondre a precizat următoarele: „Ziua de 8 martie ne oferă prilejul de a ne aduce din nou aminte de faptul că printre noi există îngeri pe care îi numim în chip simbolic, mame”. Pe parcursul audiției, chipurile celor prezenți la această manifestare au fost brăzdate de emoția și bucuria mesajului transmis de către interpreți. Stările emoționale au fost intensificate de epilogul pe care Dl. director dr. Teodor Ardelean l-a adresat domnișoarelor, doamnelor și mamelor prezente la acest eveniment, subliniind încă odată aprecierea față de acest Univers nedescifrat, care este femeia.

Citește restul acestei intrări »


Sărbătorile și titlurile date Maicii Domnului, cea mai cinstită între femei

08/03/2019

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Maica Domnului_foto icoana_Delia FloreaPotrivit scrierilor Noului Testament, Fecioara Maria este mama lui Iisus Hristos. Prototevanghelia lui Iacov face precizarea că ea s-a născut în chip minunat din părinții Ioachim și Ana care erau înaintați în vârstă. Viața aleasă pe care Fecioara Maria avea să o trăiască a coincis planului pe care Dumnezeu îl avea din veșnicie, ca ea să fie Născătoarea Fiului Său, mamă după trup. Această denumire s-a păstrat până în zilele noastre, cu atât mai mult cu cât Sinodul Ecumenic de la Efes din anul 431 a întărit învățătura Bisericii de până atunci prin care Fecioarei Maria i se atribuia titlul de Născătoare de Dumnezeu sau Theotokos. Conform tradiției patristice, mulți credincioși au început să afirme că la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) va veni în lume și mântuirea. Din acest motiv, Maica Domnului a fost numită „noua Evă”.

Încercarea Sfinților Părinți de a-i lămuri pe necredincioși de darul pe care Fecioara Maria l-a purtat, Citește restul acestei intrări »


Mărțișor muzical

07/03/2019

 

Citește restul acestei intrări »