Bebe la bibliotecă, în America

23/01/2020

de Angela-Monica JUCAN

Am vizitat doar o bibliotecă în Washington DC, am auzit despre încă vreo două – prea puțin să pot vorbi despre bibliotecile americane; mă rezum la biblioteci din America și în special la cea cunoscută (întrucâtva) la fața locului, prin programul pentru bebe.

Ce definește aceste biblioteci este raportarea la societate, adică la specificul ei, cu nevoile date de acest specific.

Nu știu dacă majoritatea, dar sigur foarte mulți copii americani, chiar și mai mari, sânt îngrijiți de bone, care, oricât de iubitoare de copii ar fi, rămân niște străine de familie, oferind un atașament pasager și suspect sub raportul profunzimii; în afară de asta, ele nu sânt profesioniste, fac totul după inspirație, care se mai epuizează, experiența lor e mai bogată, mai săracă, după caz. Bonele nu sânt servitoare, treaba lor se limitează la a se ocupa de copii; apar rutina, monotonia, plictisul oboseala, nu mai știu ce să facă, mai ales cu copiii mici de tot, dependenți în toate de adulți. Relațiile oamenilor cu familia lor mai largă sânt slabe, bunicii implicați în creșterea copiilor sânt o raritate pe-aici. Există, bineînțeles, vecini, există și prieteni, însă vizitele acasă la unii și la alții sânt la fel de rare, copii vecini care să se joace împreună n-am văzut, nici dacă locuiesc în apartamente ușă-n ușă. Cu atât mai puțin primesc vizite bonele, care nu sânt acasă în casa copilului. Societății acesteia, cu mic, cu mare, îi lipsește exact societatea și e avidă de „socializare”, pe care însă o caută în spații extradomestice (întâlniri sau zile aniversare ținute în parc, de exemplu). Biblioteca e numai bună și pe ploaie, și pe ger, și pe vreme caniculară, e și pregătită pentru a satisface nevoi reale într-o lume construită pe sau ajunsă la acest tip de raporturi omenești.  Citește restul acestei intrări »