Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 352 (16-30 iunie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Scrisoare lui Alexei Mateevici.

pr. Petru Buburuz

Părintele protopop Petru Buburuz de la Chișinău ne-a trimis o emoționantă „scrisoare” dedicată unui mare poet din Basarabia, preotul Alexei Mateevici (1888-1917). Poetul vă este cunoscut multora dintre Dvs., mai ales că ați învățat poezia lui Limba noastră, în școală, ori ați citit-o în diferite publicații. Această poezie este, din 1994, imnul de stat al Republicii Moldova. Mateevici se înscrie în rândul intelectualilor progresiști ai Moldovei, care au militat pentru realizarea României Mari, deși moartea l-a răpit prea de timpuriu. Părintele Petru Buburuz este el însuși o conștiință a intelectualității de dincolo de Prut, un simbol al românismului.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2015), nr. 316 (16-31 decembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, linişte sufletească, bună înţelegere şi trăire în Duh şi Adevăr. La mulţi ani!

*

Magii din noi. Ştim cu toţii, din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie, cine au fost magii: oameni învăţaţi, cu o stare materială bună sau foarte bună, care, printre altele, se ocupau şi cu cercetarea poziţiei stelelor şi din acest studiu descifrau viitorul omenirii, ţării lor sau chiar al unor persoane însemnate. Ei trăiau în Orient. Cercetarea stelelor îi dusese la concluzia că trebuie să vină un Reformator al vieţii religioase şi morale a omenirii. Aşteptau cu înfrigurare acest eveniment. Nu numai ei, ci şi în cadrul altor popoare existau înţelepţi care ajunseseră la aceleaşi concluzii. Existau şi profeţi, adică oameni înzestraţi cu puterea de a descifra tainele viitorului. Toţi aceştia pregăteau lumea pentru venirea Mântuitorului. Era o aşteptare şi o speranţă mai mult sau mai puţin mărturisită, mai ales că omenirea era scârbită de starea de decădere a religiilor lumii vechi, de abuzurile clerului acelor religii, de păcătoşenia în care trăiau, de orgiile ce se petreceau la sărbătorile religioase, de nenumăratele jertfe de animale şi de oameni, care se oficiau zilnic în numele unor zeităţi imaginare. Apariţia stelei miraculoase îi face să-şi părăsească familiile, averea şi toate rosturile şi să plece în căutarea Noului Născut.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 314 (16-30 noiembrie)

sursă foto: http://www.mesagerul.ro/2014/06/30/un-steag-tricolor-vechi-de-96-de-ani-trimis-din-sua-impodobe-te-interiorul-bisericii-orto

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

România tainică. În prag de 1 Decembrie, scriu aceste rânduri, ca un omagiu pentru România adevărată, România mea, a ta, a lui, a noastră, a celor care o iubim ca pe o mamă, ca pe o soră, ca pe o soţie, ca pe o fiică. România nu e cea de la televizor, cu care ne-am obişnuit. Aceea este un surogat, un înlocuitor al României adevărate. România mea nu este ţara circului de prost gust, a certurilor şi scandalurilor, a corupţilor şi hoţilor, a proştilor şi leneşilor, a cocotelor, a fâţelor, a aşa-zişilor artişti şi intelectuali de doi bani, a cerşetorilor de prin canale şi din gropile de gunoi. România mea nu este ţara de la coada tuturor clasamentelor ţărilor civilizate, ţara despre care atâţia spun că le e ruşine să trăiască în ea…!

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 310 (15-16 septembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Educaţia sexuală. Abia trecuse tărăboiul cu scoaterea icoanelor şi a religiei din şcoală şi a apărut altul: introducerea educaţiei sexuale în şcoală, începând de la grădiniţă. Pe mai multe posturi de televiziune s-au înghesuit tot felul de indivizi, alături de persoane cu funcţii politice şi administrative şi au „dezbătut” această problemă. Ascultându-i, aveai impresia că învăţământul românesc a ajuns o stână fără câini şi fără stăpâni şi fiecare umblă prin el, ca vodă prin lobodă!
De un sfert de veac încoace, se fac tot felul de experienţe în învăţământ, iar bieţii copii sunt adevăraţi cobai. S-au schimbat nenumăraţi miniştri ai învăţământului şi fiecare a vrut să rămână în istorie. Pentru aceasta, fiecare a modificat ceva în învăţământ. Fiecare s-a socotit mai interesant dacă a apelat la exemplul unui sistem de învăţământ străin: francez, belgian, german. Aproape în fiecare an s-a pus problema schimbării programei, manualelor, introducerii sau scoaterii unor materii, unor examene. Din păcate, nu am auzit pe unul singur spunând că vrea să revină la învăţământul tradiţional românesc, aşa cum l-a ctitorit Spiru Haret, la acel învăţământ care a scos o elită de intelectuali români de talie internaţională. Din 1960 sunt în învăţământ: ca elev, ca student, iar de douăzeci şi cinci de ani ca profesor. Cred că sunt în măsură să fac o comparaţie: învăţământul de dinainte de 1989, cu toate păcatele lui privind îndoctrinarea, se caracteriza prin seriozitate şi disciplină. Altfel spus, se învăţa carte. După 1989, am avut senzaţia, de la un an la altul, că învăţământul merge în picaj, că nivelul de învăţământ scade treptat, de la un an la altul. Parcă cineva a avut tot interesul să se deterioreze şi această instituţie sfântă a neamului: Şcoala. Parcă cineva a avut tot interesul să se ajungă la ceea ce numea Domnul acad. Răzvan Theodorescu: mitocanizarea României.