Somnul

22/05/2016

Zaira Samharadze_15_12_2014de Zaira SAMHARADZE

Orice om doarme,
orice om visează,
orice om este un vis
pe drumul vieţii iubind.

Îmi umplu gândurile cu soare,
respir cu adierea vântului,
nu mă sperie puterea lui,
mă ajută să sărut văzduhul
şi mă apropie de marginea timpului. Citește restul acestei intrări »


De veghe

13/05/2016

Zaira Samharadze_1

de Zaira SAMHARADZE

Trec pe vârfuri.
Nu deranjez poiana,
verde, scăldată în lumină.

Da, eu sunt aceea
ce veghează tot timpul viaţa…
Da, eu stau de vrajă
la cumpăna iubirii. Citește restul acestei intrări »


Cuvântul

17/04/2016

Zaira Samharadze_1

de Zaira SAMHARADZE

Câteodată simt colierul de perle
de la gâtul meu cum se rupe
şi mărgelele foşnind
se împrăştie lin.
De fapt, nu perlele,
ci cuvintele cad pe podea încet…

Câteodată simt praful
arzându-mi ochii
dar nu e praf –
sunt cuvintele azvârlite de alţii… Citește restul acestei intrări »


Frunza de dafin

31/03/2016

Zaira Samharadze_1

de Zaira SAMHARADZE

Pe frunza de dafin picură uşor,
mângâie vântul timpul în zbor,
se ţese-n văzduh destinul din nori…
Dar sufletul meu se-nfioară: Citește restul acestei intrări »


A murit cântecul

23/03/2016

Zaira Samharadze_15_12_2014de Zaira SAMHARADZE

S-a strecurat o umbră
în camera mea,
umplând-o de-un alb luminos.
Până şi barba argint avea-n fir…
N-am mai putut să respir.

Învăluită de o imensă iubire,
în faţa icoanei m-am aşezat.
Mi-am pus inima zălog
şi-am început să mă rog. Citește restul acestei intrări »


Despre fericire

24/01/2016

Zaira Samharadze_15_12_2014

de Zaira SAMHARADZE

La izvorul din vârful muntelui Mtaţminda
Urcam cu mama.
Nici până azi ea nu a aflat
Că nu setea mă duceam să-mi astâmpăr,
Ci, dacă stăteam atât de mult
Cu trupul plecat peste izvor,
Era ca să văd minunea:
Mâinile mamei făcute căuş
Şi, sub apa ca de cleştar,
Liniile tăinuite ale palmelor ei
În care-mi citeam fericirea… Citește restul acestei intrări »


Curtea interioară

21/01/2016
Zaira Samharadze_15_12_2014

Zaira Samharadze

de Zaira SAMHARADZE

Supărarea –
Această rufă veşnic pătată
De spălat în familie…

În curtea interioară
Unde încă dogoreşte soarele,
Am pus-o la uscat pe-o frânghie. Citește restul acestei intrări »


Podul

14/01/2016
Zaira Samharadze_15_12_2014

Zaira Samharadze

de Zaira SAMHARADZE

Podul avea grilaje de fier,
Picioare de leu drept picioare;
Alături păşeam şi tu te-ai oprit
Să mângâi sculptura cu gheare.

Dar ghearele-n mine ciudat râcâiau,
Tânjeau mângâieri şi săruturi –
Şi iată că podu-ntre noi a crescut
Cu săbii de aer şi scuturi. Citește restul acestei intrări »


Barba bunicului

12/01/2016
Zaira Samharadze_15_12_2014

Zaira Samharadze

de Zaira SAMHARADZE

Barba pe care o avea cândva bunicul
Era albă şi pufoasă ca o păpădie.
A fost primul copac în care m-am urcat,
Din care am cules fructul fericirii
La vârsta când nu ştiam ce însemnau
Boabele de rouă şiroind din ochii lui… Citește restul acestei intrări »