ZODIA lui ORFEU (399)

Mottouri:
• „Ogorul meu şi mîndra mea / Doar Dumnezeu le poate lua… / Dar eu ştiu că nu mă lasă singur să rămîn / Că şi Dumnezeu e un bun român…” (din „Balada lui Tomoioagă” din Moisei)
• „Sfîrşitu’ lumii a fi cînd oi muri io” (un băciuc de pe la noi)
• „Cînd au mai avut timp, oare, ţăranii să fie şi filosofi?” (din volumul „Surîsuri migdalate” de Vasile Ghica)

de PAUL Antoniu

Pe drumul său de glorii, Dumitru Fărcaş, în pas vioi a plecat de-acasă cîntînd din fluier. Frumoasele cîntări şi sprinţarele jocuri le-a învăţat de la bunicul dinspre tată, dar şi de la însuşi tatăl şi de la cei doi fraţi mai mari ai săi. Bunul Dumnezeu l-a pogorît printre noi, cu binecuvîntare, în Groşii Băii Mari, în data de 12 mai 1938. După absolvirea Liceului de Muzică (1960) s-a angajat ca taragotist în orchestra noului Ansamblu de Cîntece şi Dansuri „Transilvania”. Să cînte la taragot, instrumentul care i-a adus faima internaţională, a învăţat singur. Alte instrumente, precum ar fi oboiul,