NU EȘTI SINGUR

de Aurelia OANCĂ

Cum ar putea simți singurătatea,
Copacul drept cu ramuri înspre cer?
Când codrul care-i construi cetatea
A pus în frunze tainicul mister!

 

În zilele cu soare se răsfață
Și-n tril de păsări duce al său trai,
În roua dimineții a sa față
O spală și-apoi fluieră din nai,

 

O doină doar de codru auzită,
O doină care vine din străbuni,
Dar și din noaptea care e spuzită
Cu stele blânde-n ochii de tăciuni.

 

Copacul drept o rugă își înalță,
Spre cerul care are-n el vecia,
Tu, omule, trăiește și învață
Să fii ca el și drept, și omenia

 

Să fie haina ta de bucurie
Și zi de zi s-o porți cu fruntea sus,
Nu doar în zile când se dă simbrie,
De cel care te vrea mereu supus!

04.06.2024