Orizont literar contemporan

Semnalăm apariţia în condiții grafice deosebite a unui nou număr al prestigioasei reviste de literatură și artă „Orizont literar contemporan”, nr. 1 (93) / ianuarie – februarie 2023, cuprinzând 76 de pagini.

Consemnăm prezența în revistă a scriitorului maramureșean Vasile Dan MARCHIȘ, cu 3 poezii și Profil cultural la paginile 13-14.

Colectivul redacțional:

Directori onorifici: Mihai Cantuniari, Gheorghe Glodeanu

Redactor şef: Daniel Dragomirescu

Redactori departamente: Noëlle Arnoult (Franţa-România); Monica Dragomirescu (România-Mexic)

ÎN CUPRINS:

EDITORIAL

Daniel Dragomirescu, „2022, un an de reconfigurare şi reînnoire”, p. 3 – 6   

Constanța Buzea

Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Ioana și Andrei

Constanța Buzea s-a născut la Bucureşti în 29 martie 1941. În 1961 s-a căsătorit cu poetul Adrian Păunescu (soţii Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (n. 1967) şi pe Andrei (n. 1969), iar în 1977 au divorţat).

A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în 1970.

Între 1974 şi 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru. Din 1990 lucrează ca redactor la România literară, unde semnează rubrica de corespondenţă „Post-restant”.

Opera poetică a Constanţei Buzea numără peste 20 de volume, la care se adaugă câteva antologii. Poetei i s-au decernat premii literare importante, cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei. Constanţa Buzea a

Virgil Carianopol – 115 ani de la naștere

Virgil Carianopol
n. 29 martie 1908, Caracal
d. 6 aprilie 1984, București

Virgil Carianopol este născut în 29 martie, în anul 1908, la Caracal, județul Olt.

Fie că am întâlnit una dintre poeziile sale în manualele şcolare sau că l-am ascultat pe maestrul Tudor Gheorghe interpretând melodia „Cântec oltenesc” (Muică, noi suntem un neam / Ca frunza lucind pe ram. / Dacă n-aveam Jiu de soi, / Trăgeam Oltul mai la noi.), ale cărei versuri îi aparţin, cu toţii ne-am „lovit” de Virgil Carianopol cel puţin o dată în viaţă.

Virgil Carianopol era fiul Atenei, nepoată a lui Iancu Jianu, şi al lui Grigore Carianopol, funcţionar de tribunal.

Clasele primare şi o parte din cele secundare le-a urmat la Liceul „Ioniţă Asan” din localitatea natală, după care a funcţionat un an ca practicant la Tribunalul Romanaţi.

A devenit apoi specialist în fabricarea de pulberi de exploziv, în urma absolvirii Şcolii de artificieri de la Pirotehnia Armatei, pe care o frecventase în perioada 1924-1930. Patru ani mai târziu se înscria la Facultatea de Litere

145 de ani de la nașterea scriitoarei Elena Farago

Elena Farago
(29 martie 1878, Bârlad – 4 ianuarie 1954, Craiova)

Elena Farago s-a născut pe 29 martie 1878 la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare.

S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț.

Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga.

Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar

Octogenarul scriitor Toma Rocneanu iubește Baia Mare cu aceeași pasiune ca-n tinerețe…

Toma Gross Rocneanu
(n. 18 noiembrie 1943)

de Gelu DRAGOȘ,
U.Z.P.R.

– Domnule Toma Gross Rocneanu, cu bucurie și mari emoții, fiindcă pentru mine sunteți un model de urmat, vreau, pentru început, să-mi spuneți cum vă simțiți la această vârstă și dacă ar fi să trageți linie până azi, 20 martie, ce ați făcut bine, ce ați fi putut să faceți și n-ați făcut, cu ce vă mândriți?

– Stimate domnule profesor Dragoș Gelu, la întrebarea dumneavoastră vă pot spune că față de generațiile pe care le-am „petrecut” până acum, de la război încoace, deja Domnul a fost mai blând cu noi, altădată această vârstă, la care deja am ajuns și eu, era rară și dacă ajungea vreo unul la ea era doar o semi stafie. Practic în familia mare, a părinților mei, doar sora mea a atins 80 de ani, ceilalți au murit sub 60 de ani. Despre mine, cu toate că viața mea a fost împărțită între familie și școală, uneori nu făceam diferență între copiii mei și elevii mei. Poate să fi fost o cauză și faptul că la școala noastră nu prea aveam clase în care elevii să fi avut ambii părinți… Despre propria mea sănătate mulțumesc Cerului că m-a lăsat familiei, și cu doamna mea am crescut patru copii care s-au căsătorit deja. Copiii mei au fost destul de înțelepți și înțelegători, și dacă cel mic are doar o calificare de tehnician în turism, unul este patron de atelier electrocasnice, iar fata este inginer miner și profesoară de limbi germanice, iar cel de mijloc este preot și are încă o facultate de informatică. Pe parcursul vieții am făcut câteva infarcte și ultimul mi-a luat și 80 % vedere. Soția, după o operație pe cord, s-a mai refăcut și dacă ne ținem de mână mergem.

La acest punct sunt multe de spus, în patruzeci de ani de muncă am primit în noua clădire

Viața

de Mihai EPLI

La fel ca un cerc este viața
Rămâne doar speranța,
Unii pleacă și-alții vin
Pe acest pământ divin.
Doar
Timpul ce se scurge
E la fel ca o clepsidră,
În care nisipul mai rămâne.

Abonați la incultură. Rezolvare?

de Alexandru PLEȘEA

Cei care caută mereu împuternicirea fizică a trupului stând zilnic la Gym sau la cafele, sau căutând să facă zilnic ore întregi de practici sportive, cum și eu, orb fiind, am făcut mulți ani pentru diverse medalii, care însemnau că sunt fizic pregătit mai mult decât ceilalți, înseamnă, de fapt, un abonament la incultură, pe care și eu, în trecut, și cei care fac aceste lucruri azi, o fac.

Abonamentul la incultură este investiția timpului scurt și sacru al vieții pentru creșterea mândriei și vanității că am mușchi mai puternici decât ceilalți.

Acest timp irosit este înțeles doar cu vârsta. Incultura care zace în omul pasionat doar de nevoile trupului începe să doară doar când ies printre oameni și văd diferențe între mine și alții care știu latină, limbi vechi sau străine, istorie, comunicare, yoga, religie, științe și alte lucruri necesare studiului și înțelegerii sacre interioare despre cine suntem și ce căutăm aici pe Pământ.

Într-un astfel de punct, în care omul poate deschide ochii și să-și pună mintea și inima la lucru,

BUCURII ÎN CENACLUL POESIS

de Gabriela Gențiana GROZA

Zi de Mărțișor –
omagiu poeziei
adus de copii

Am celebrat Ziua Mondială a Poeziei la Colegiul Național „George Coșbuc” Cluj-Napoca, împreună cu elevii a trei clase cu predare germană: a IV-a, a V-a și a VI-a. Am aflat în aceste clase elevi dornici să cunoască tainele creării poemului haiku, în cadrul cenaclului „Poesis”. Întâlnirea cu elevii îmi produce de fiecare dată bucurii întrucât mă simt din nou profesoara de biologie de odinioară, când mergeam cu ei la Grădina Botanică, pentru a ne afla primăvara împreună în mijlocul naturii, admirând varietatea plantelor înflorite în acest anotimp atât de mult așteptat. 

Agenda evenimentelor culturale ale săptămânii 27 martie – 1 aprilie – Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Luni, 27 martie

ora 17.00, Salonul Artelor

Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare în colaborare cu Asociația Artiștilor Plastici „Alexandru Șainelic” Baia Mare și Colegiul de Arte din  Baia Mare organizează vernisajul expoziției de pictură, colaje și tapiserie cu titlul „Armonii cromatice” a membrilor asociației.

Expun: Judita Tarr – tapiserie – pictură; Maria Berciu – pictură; Grigore Zlampareț – pictură; Michel Schuller – colaje și pictură. Expoziția va fi deschisă în perioada 27 martie – 8 aprilie 2023.

Momente muzicale:

Bernard Pop (clasa a X-a) – trompetă;

Răzvan Rogoz (clasa a VII-a) – clarinet;

În deschidere vor lua cuvântul: Felician Săteanu, consultant artistic și Mihai Tirică,

O pledoarie pentru Maramureş

 de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

Pentru mine Cuvântul MARAMUREŞ este un superlativ. Nu-l pot aşeza decât lângă Vechea Arcadie. Iar alături de „Et in Arcadia ego!” (n.n – Şi eu am fost în Arcadia! ) adaug simplu: „Şi eu sunt în Maramureş!”. Chiar dacă deasupra stă inscripţia „Eu sunt din Maramureş!”, la ceasul acesta al lucrurilor mă bucur să pot spune chiar şi atât de puţin „sunt în …”. Apoi vin celelalte sintagme: „şi eu am fost în Maramureş”, „şi eu am auzit de Maramureş”, „şi eu vreau să ajung în Maramureş” …

Cartea recent editată de Biblioteca pe care o conduc „Maramureşul din cuvinte” răspunde la această ipoteză de lucru. Cele mai frumoase gânduri despre Maramureş, cele mai alese şi nobile cuvinte, stau la un loc pentru prima dată, închise între coperţi şi deschise spre lume. O antologie de texte, mai scurte, sau mai lungi, încărcate cu multe trăiri, emoţii, sentimente, viziuni.

Lectura textelor conferă cititorului o nouă imagine caleidoscopică. Un tablou uriaş de cuvinte semnificative, de epitete şi comparaţii care mai de care mai încărcate de simboluri sau derivate din acestea. „O declaraţie polifonică de dragoste făcută Maramureşului” – cum se subliniază în „Cuvântul înainte”. Un „cuvânt înainte” despre „cuvintele de dinainte”. Poezii sensibile, voit elaborate sau texte încorporate în lucrări mai ample, cu sau fără scopul de a reda impresii… Portret colectiv din cuvinte tot atât de nobile pre cât este stirpea locului. Mozaic de imagini vii, în care detaliul nu are alte rosturi decât identitatea matriceală unică.