Călătorie spre Constelația Scorpionului

21/11/2019

INVITAȚIE

Vineri, 22 noiembrie

ora 13, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”

Editura Ethnologica Baia Mare în colaborare cu Revista „Nord Literar” și Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” organizează o manifestare comemorativă Augustin Cozmuța – 75.

Cu această ocazie va avea loc lansarea volumului „Călătorie spre Constelația Scorpionului”, apărut la Editura Ethnologica, Baia Mare, 2019. Citește restul acestei intrări »


Toamnă

20/11/2019

de Cosmin LAURAN

Când frunzele vor trece
și toamna va veni,
cu tine-n cer voi merge
și-acolo te-oi păzi.

Citește restul acestei intrări »


Oriunde, oricând, oricum

20/11/2019

de Irina Lucia MIHALCA

– Sensibilitate nemărginită,
la tine şi cerul e altfel,
mă regăsesc în cutele cele adânci,
o altă haină mi-ai cusut,
lumină de speranţă într-o viaţă,
trezeşti tot ce mi-a lipsit,
dincolo de cuvinte,
fiecare trăire era nepătrunsă fizic,
un transfer uşor
dinspre suflet înspre suflet. – îmi spui.
Era nevoia de tot, faţă în faţă cu noi.

Citește restul acestei intrări »


Septembrie

20/11/2019

de Cosmin LAURAN

Se tânguie amurgul
de frig și tristă jale,
doi călători, de mână,
pășesc sfioși pe cale.

Privesc tăcut la chipul
ce-n alb veșmânt se-mbracă,
mă rog să ningă iarăși
și toamna să mai treacă.

Citește restul acestei intrări »


LIVADA ÎN VREME DE IARNĂ – de Sfântul Ignatie Briancianinov

20/11/2019

selecție text de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Sf. Ignatie Briancianinov

Sf. Ignatie Briancianinov (1807-1867)

„În anul 1829 îmi petreceam iarna într-o așezare pustnicească. Până în ziua de azi, în acea livadă stă însingurată o chilie de lemn, în care am viețuit dimpreună cu tovarășul meu. Când vremea era potolită, în zile senine și însorite, ieșeam în prag, mă așezam pe un scăunel și priveam livada cea mare. Golătatea ei era acoperită de mahrama zăpezii. De jur împrejur, totul era tăcere – domnea un fel de pace moartă și plină de măreție. Această priveliște începu să-mi placă: privirile îngândurate mi se îndreptau fără să vreau înspre livadă, se aținteau spre ea, ca și cum ar fi urmărit să deslușească o taină.

Astfel stăteam într-o zi și priveam cu luare-aminte livada. Când, deodată, a căzut vălul de pe ochii sufletului meu: înaintea lor s-a deschis cartea naturii. Scrierea aceasta, dată spre citire celui dintâi-zidit Adam, este acea carte ce cuprinde întru sine cuvântul Duhului și e asemenea Dumnezeieștii Scripturi. Oare ce înțelepciune mi s-a arătat în acea livadă? O pildă a învierii morților – învățătura puternică, care prin însăși înfățișarea lucrărilor sale e aidoma învierii. Dacă nu am fi fost obișnuiți să vedem învierea naturii în vremea primăverii, aceasta ni s-ar părea de-a dreptul minunată și cu totul de necrezut. Noi nu ne mai minunăm de ea din pricina obișnuinței; deși privim minunea, deja este ca și cum nu am mai vedea-o!  Citește restul acestei intrări »


Şi dincolo de nefiinţă

20/11/2019

de Irina Lucia MIHALCA

Unde-i casa inimii, dragul meu?
              În noi, chiar dacă nu prea vedem asta!
În noi sunt toate! Şi cântul, şi poezia,

întreg universul de vise, de culori şi lumini!

De ce doar unii oameni scriu,
de ce doar unii oameni cântă?

Oamenii scriu pentru că sunt impregnaţi de parfumul bucuriei sau tristeţii, a fericirii sau a singurătăţii, pentru că iubesc sau pentru că suferă, aducând, astfel, lumina stelelor atinse prin cuvânt.

Scriu despre emoţiile copleşitoare, trăirile, durerile, bucuriile bogate şi pline de culori ce prind viaţă. Ard, bântuie, tulbură, strigă, ţâşnesc. Acea senzaţie de acum şi aici, la care nu poţi rămâne rece, indiferent, pentru că se întâmplă în adâncul tău, aproape de tine. De întinzi mâna le vei simţi.

Scriu pentru că prin literele aglomerate în adâncuri îşi modelează fiecare stare, idee, dorinţă, respiraţie. Scriu pentru că aşa simt, din iubire, din lacrimă, din dor, din durere, din razele de lumină sau umbrele împrăştiate de norii cerului lăuntric.

Scriu pentru că oamenii se îndrăgostesc şi poezia izvorâtă le curge prin sânge, scriu când se despart şi cred că prea puţine sau prea sărace le sunt cuvintele pentru a-şi lămuri cascada de trăiri.

Scriu din dorinţa de a evada, eliberând lanţurile durerii sau temerii adunate în străfunduri.

Scriu pentru că realitatea li se pare de multe ori absurdă sau, poate, din neputinţă, Citește restul acestei intrări »


El a venit

19/11/2019

lui David

de Cosmin LAURAN

El a venit ca un cântec,
fără durere, fără bucurii,
ca o simplă uimire
la ore târzii.

El a venit ca o adiere,
ca floarea de măr dalbă,
ca o ploaie de vară,
răscolitoare și caldă.

Citește restul acestei intrări »