La un sfârșit de veac

12/01/2022

de Valer POPEAN 

Secundele mă contopesc în drumul către infinit
Într-o iubire fără leac iar nesfârșitul mi-e stăpân,
La margine de timp zăresc cărările ce-au devenit
O clipă la sfârșit de veac când doar esențele rămân,

Și printre clipele ce-ating eternitatea în Ardeal
Plin de speranțele rămase aștept sfârșitul meu de timp,
Iar drumul mi se pare lung, chiar peste văi și peste deal
Cărarea-i grea și amândoi nu vom ajunge în Olimp,
Citește restul acestei intrări »


ANCA BOLOȘ – un editor de cărți pentru copii, ca-n povești

17/12/2021

ANCA BOLOȘ – Oaspetele bibliotecii

Anca Boloș s-a născut la 17 decembrie 1980 și a copilărit în Rozavlea, jud. Maramureș având ca pasiuni lectura și oferirea de cadouri pentru cei dragi. Probabil de acolo i se trage dragul pentru cărți și împachetarea lor, căci nimic nu e întâmplător în viață.

Până să-și dea seama ce-și dorește cu adevărat de la viață, a absolvit în 1999 Liceul Teoretic „Dragoș Vodă” din Sighetul Marmației, după care a urmat două facultăţi, Dreptul şi Ştiinţele Economice, ambele la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, absolvite la început de ani ‘2000. Dar încă nu-i era clar care este drumul ei cu adevărat, așa că a mai făcut un masterat în Drept Civil şi a fost timp de 6 ani director de bancă.  Citește restul acestei intrări »


Ioan Es. Pop în dialog cu Cristian Pătrășconiu

23/11/2021

Ioan Es. Pop

Interviu realizat de Cristian Pătrășconiu

Cristian Pătrășconiu: Cum ați ieșit din Ieud?

Ioan Es. Pop: În vara-toamna anului 1989, am părăsit comuna Ieud, din județul Maramureș, unde fusesem profesor de limba și literatura română vreme de șase ani. Luasem o hotărâre care altora le-ar fi dat frisoane: să îmi abandonez profesia și să plec la București, unde mă aștepta o frumoasă carieră de muncitor necalificat la Casa Poporului. Cu banii strânși în vacanța de vară din 1989, am pornit spre Capitală. M-a dus cu mașina proprie cântărețul Ștefan Hrușcă, ieudean de felul său. M-a lăsat într-un București pe care nu-l cunoșteam și nu-l înțelegeam. Aduceam cu mine câteva kilograme de manuscrise și cam atât. Pentru ele renunțasem la calitatea de profesor, hotărât să mă (re)inventez. Iar Bucureștiul mă ademenise cu amăgirea că aici voi putea să fiu recunoscut ca scriitor. Dădusem profesia pe vocație. Ajunsesem în cetatea scriitorilor. Eram un nimeni, dar scrisesem câteva poezii dătătoare de speranță. Geografic, Ieudul rămăsese în urmă, dar avea să reapară în viața mea câțiva ani mai târziu, când mi-a livrat titlul primului meu volum: Ieudul fără ieșire. Ieudul fizic cedase locul Ieudului metafizic. Citește restul acestei intrări »


Pictorul Nicolae Pop surprinde natura

21/10/2021

de Cristian BODNĂRESCU

Oamenii la un moment dat nu vor mai figura în planurile naturii, ale lui Dumnezeu! Nu vom mai putea face față la infinit acestor schimbări climatice. Omul nu își arată interes pentru a conserva natura, marginalizând legile și efectele ei! Tot ce există în natură trebuie respectat și îngrijit! – pictorul Nicolae Pop (18 aprilie 1938 – 12 octombrie 2021).

Pictorul Nicolae Pop s-a născut în localitatea Cicârlău din județul Satu Mare, la data nașterii sale – acum Maramureș, în 18 aprilie 1938. În 1966 finalizează cursurile Facultății de Artă Plastică – Secția Pedagogică din Cluj. În 1978 a absolvit și cursurile Facultății de Istorie-Filosofie a Universității Babeș Bolyai tot din Cluj-Napoca. Din 1984 este profesor cu gradul didactic I. A fost mulți ani de zile profesor în comuna Apa – Județul Satu Mare, aici fiind și primar. În 1988 fondează revista culturală „Pro Unione” din Baia Mare, la ea lucrând constant și în zilele noastre. Începând cu 2007 este membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Satu Mare.

Maestrul Nicolae surprinde natura în picturile sale. Cromatica culorilor dansează și se contopește. Am sesizat într-un tablou Citește restul acestei intrări »


Spăcelul din Țara Chioarului

24/06/2021

Azi, 24 iunie 2021, sărbătorim Ziua Universală a iei. Cu acest prilej vă prezentăm un interviu cu tanti Maria Șironca din Finteușul Mare, care ne împărtășește tehnica realizării unui spăcel (ia tradițională specifică Țării Chioarului, Maramureș), piesa principală a costumului popular femeiesc.

Interviu realizat de Anca Sima, Citește restul acestei intrări »


Cum gestionăm schimbările aduse de pandemia de COVID-19 – dialog cu Raed Arafat

23/04/2021

de Ştefan SELEK
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

În data de 9 decembrie 2020, în cadrul unui eveniment moderat de Mihai Lupu, reprezentant al Asociaţiei EduCab, a avut loc o întâlnire online, pe platforma Zoom, din seria „Cum gestionăm schimbările aduse de pandemia de COVID-19”, la care au participat aproximativ 150 de bibliotecari din reţeaua de biblioteci publice şi şcolare din România şi care l-a avut ca invitat pe Raed Arafat, Secretar de Stat şi şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, din cadrul Ministerului pentru Afaceri Interne.

În prezentarea sa, Raed Arafat a vorbit, în contextul pandemiei pe care o traversăm, despre importanţa rolului bibliotecii în informarea opiniei publice, în transmiterea informaţiilor medicale verificate de specialişti. Implicarea bibliotecilor în această campanie de informare ar putea lua şi forma unor conferinţe online ale unor experţi în sănătate publică. Consemnăm mai jos discursul lui Raed Arafat, un mesaj adresat celor prezenţi, atât în calitate de bibliotecari, cât şi de cetăţeni îngrijoraţi de efectele pandemiei de COVID-19 şi preocupaţi de soarta comunităţilor în care trăiesc.  Citește restul acestei intrări »


„Am impresia că descalecă sufletul nostru încă o dată dinspre Maramureş”

12/03/2021

Nicolae Dabija

Zile de ianuarie pe malul Prutului. Aici, pe malul drept al apei, care încă mai este graniţă între oameni de acelaşi neam şi sânge, mă întâlnesc cu binecunoscutul scriitor şi om politic din Basarabia. Nicolae Dabija. Era în ziua de 14 ianuarie 1992, deci în preziua naşterii lui Eminescu. Eu mă îndreptam cu un grup de maramureşeni spre Căpriana şi Chişinău, dânsul pleca la Putna pentru a-şi ridica un premiu literar. Drumurile noastre s-au întâlnit în punctul de frontieră Sculeni. Cu toată graba noastră, l-am rugat să aibă răgazul unui dialog, aici la Prut.

Gheorghe Pârja: Domnule Nicolae Dabija, au venit şi maramureşenii spre Basarabia. Am venit cu istoria şi cu sufletul deschis să ne cunoaştem, că prea mult am stat despărţiţi unul de altul de o apă nevinovată şi o vinovată sârmă ghimpată. Deci, am venit.

Nicolae Dabija: Am impresia că descalecă sufletul nostru încă o dată dinspre Maramureş, aşa cum a descălecat odinioară sufletul românesc al lui Dragoş, care nu s-a oprit la apa Prutului, fiindcă atunci, la 1352, nu exista încă grănicerul sovietic. Din ceea ce ştiu eu, a venit întâi Dragoş, ca vasal al regelui Ungariei, şi după aceea, în 1359, a venit Bogdan ca voievod al unei ţări independente, care a fost Moldova. Pentru noi anul 1359 este o dată mai importantă, Citește restul acestei intrări »


Chipurile umilinței

23/02/2021

A apărut la editura „Lumea Credinței” volumul „Chipurile umilinței. Amintiri, destăinuiri, mărturii: Grigore Leșe în dialog cu Răzvan Bucuroiu”.

„Am pornit la drum primăvara trecută deciși să refacem – geografic și simbolic – drumul prin veac al lui Grigore Leșe. Drumul vieții lui așa cum a fost – drum împletit, drum hohotit de plâns, zguduit de râs, drum abandonat și reluat, drum pichetat de primejdii fără număr, cu bifurcații anapoda, cu admiratori și prieteni calpi, cu îngeri și draci, cu iubiri și abandonuri, cu harisme și riscuri, cu foame și sete, cu vicii și vindecări. Pe tot fundalul acestui drum însă, ca un halou luminos, întrezărit dincolo de culmea dealului pe care îl tot urci, a stat Cineva. Acel Cineva… Și Grigore știe asta, recunoaște cu franchețe că a fost însoțit haric în momentele de strălucire dar și în grelele clipe de ridicare după pulberea și risipirea vieții. Iar acum, după ce am refăcut drumul invers, spre obârșiile lui, la capăt ne-am ales cu această carte: ofrandă, povară, manifest, testament.

Grigore Leșe
n. 20 februarie 1954

Dorința de a cânta, de a hori, a fost mai presus de orice în viața lui. Și acestui dor neostoit i-a dedicat toată energia, toată substanța existenței sale. Așa a și putut ieși Citește restul acestei intrări »


ADRIAN POP – LUCAS OM – IN MEMORIAM

03/02/2021

de Nicolae SCHEIANU

Pop Ioan Adrian
(30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021)

ADI – ÎNTRE OAMENI ȘI CĂRȚI, PE PĂMÂNT ȘI ÎN CERURI

Să accept că Adrian Pop nu mai este acum printre noi, că a plecat în galaxii, la Dumnezeu, în lumile de dincolo de lumea asta când, doar cu câteva săptămâni în urmă călătoream împreună spre Dunăre, mi se pare așa de dureros și așa de trist încât mă scutur din când în când, ca dintr-un coșmar, refuzând realitatea. Din nefericire, el se va alătura, iată, înainte de a împlini 49 de ani, părinților săi, pentru totdeauna, la umbra stejarilor din locul de odihnă veșnică aflat nu departe de casa sa părintească din Copalnic Mănăștur. O suferință neiertătoare, de care credeam cu tărie că se va lecui cândva, în timp, l-a înfrânt, din păcate, prea devreme și prea tânăr.

Profesor, mai apoi bibliotecar la Biblioteca Județeană din Baia Mare, jurnalist, realizator de evenimente culturale, Adrian Pop a fost mai întâi un devorator de literatură și de artă Citește restul acestei intrări »


Aniversare. Dascălul și scriitorul Gross Toma Rocneanu la 77 ani!

14/10/2020

de Gelu DRAGOȘ

Reporter: Domnule Gross, ați împlinit o vârstă de invidiat, cu atât mai mult cu cât în Lume este pandemia covid. Aveți un secret privitor la acest lucru?

Rocneanu: Stimate domnule profesor nu am nimic a spune, a da sfaturi, care după câte știți se infirmă a doua zi, dar mai ales lumea este sătulă de „indicații”, de ce să-i mai plictisesc și eu? După cum vedeți aria de răspândire are ceva comun cu rotația pământului, care a ajutat mult la răspândirea Covid 19, totuși parcă variația senin-ploaie a avut efectul ei. Această pandemie, să nu supăr pe nimeni, dar aduceți-vă aminte că oamenii vindecați din Timișoara, s-au însănătoșit din resurse proprii. Deci dacă se știa date despre acest virus nu se ajungea aici. Un alt aspect a fost o neînțeleasă organizare a spitalelor.

Rep.: Aveți peste 40 de ani în învățământ, puteți să ne divulgați câte ceva din activitatea dumneavoastră din învățământ?

Rocneanu: Cu multă plăcere, doar din aceste reușite trăim. Nu am crezut vreodată că voi fi dascăl, deoarece am lucrat în mină și mai târziu din ceanurație am fost trimis la școala de maiștri. Acolo am terminat pe locul I și la a doua Sesiune de referate am obținut cu grupa care ne-am constituit primul loc. Citește restul acestei intrări »