Mentoriatul lui Borges

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Jorge Luis Borges
n. 24 august 1899, Buenos Aires, Argentina
d. 14 iunie 1986, Geneva, Elveția

Jorge Luis Borges este omul care și-a imaginat Paradisul ca o bibliotecă. Știindu-l doar din referiri sumare, l-am îndrăgit întâi pentru geniul său din universul ficțional. Apoi pentru referirile sale despre cărți și destinul lor în raport cu evoluția umanității. M-a frapat de la început viziunea sa liberă în raport cu un registru libresc destul de convențional. A fost primul om care a conferențiat despre subiectul „cărților în noapte”, dar cei care l-au cunoscut cultural au mărturisit apoi despre „unul dintre cei mai fascinanți cărturari ai omenirii”, demn de a fi considerat așa mai ales pentru „calitățile sale socratice”.

La 14 iunie 1986 am fost trist, chiar de ziua mea, aflând din „surse străine” că a murit Borges. Nu știam atunci decât o fărâmă din ceea ce avea să exercite și pentru mine mentoriatul lui Borges. Acumulări treptate m-au apropiat de opera sa și de viața sa pilduitoare. Mulți știu că scriitorul s-a născut în 1899 și că la vârsta de 60 de ani a orbit. Dar puțini știu că spiritul borgesian nu ar fi fost deplin dacă ar fi învățat limbajul Braille. În acest fel, izolat de o anumită „față a lumii”, și-a cultivat imaginația în chip luminat.

A fost cel mai important director al Bibliotecii Naționale a Argentinei, una dintre cele mai viguroase instituții de acest gen din lume. Patru dintre directorii „Casei Cunoașterii” din Buenos Aires au fost orbi. Și tocmai cei patru au dat instituției cea mai potrivită viziune pentru vremurile succesive ce au lovit mereu în cea mai importantă entitate de păstrare a identității argentiniene (și nu numai!).

Am fost magnetizat în chip maximal de tot ce poartă „amprente  Borges”, mai ales din ianuarie 1990 de când am devenit director al celei mai „sărace” biblioteci județene din țară. Mi-a rămas un model din galeria aceea rară, unde urcaseră personaje biblice și mari cărturari precum Dimitrie Cantemir sau B. P. Hasdeu.

Recent, o lucrare ce era să-mi scape printre degete, m-a recuplat la această veche relație de tip trans. La Editura Nemira, în urmă cu doar câteva săptămâni, a văzut lumina tiparului cartea lui Alberto Manguel „Sfârșitul bibliotecii mele. O elegie și zece digresiuni”. O carte despre puterea lecturii. O carte a unui autor de asemenea fascinant și care prin destinul său s-a apropiat și ne apropie și pe noi de Borges. Alberto Manguel (n. 1948) i-a citit timp de patru ani (1964-1968) cărți lui Borges, iar prin această formă de „îndeletnicire de viață” și-a schimbat viața. Alberto Manguel e un reper cultural la nivel mondial, iar din biografia sa, care seamănă mult cu cea a magistrului, nu lipsește nici funcția de „director al Bibliotecii Naționale a Argentinei”. A fost managerul celor peste o mie de salariați ce „populau” o instituție apropiată de „deriva modernă”. Deriva modernă înseamnă să faci dintr-o bibliotecă o incintă care să nu mai semene cu Paradisul!

Peste timp, mentoriatul lui Borges încă mai lucrează. Și în America de Sud, dar și în Finlanda, Danemarca și alte câteva țări. Iar la noi, la Baia Mare, veghem cu ardoare să ne păstrăm ținta borgesiană, de-a menține biblioteca atât de aproape de imaginea Paradisului încât să poată fi confundate ușor.

(27 iulie 2019)

Sursa: Ardelean Teodor, „Biblioteca de idei. Semper fidelis”, Cluj Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2021, p. 153.

************

dr. Teodor Ardelean
n. 14 iunie 1951

Îi spunem,
La mulți ani, cu sănătate și spre noi împliniri!,
domnului dr. TEODOR ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare,
Redactor-șef al revistei „Familia română”.

 

(Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”)
https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com

2 Responses to Mentoriatul lui Borges

  1. AURELIA RÎNJEA spune:

    LA MULȚI ANI! Felicitări pentru tot ceea ce faceți pentru cultura Română! Prețuire!

  2. cornelmro spune:

    Am citit cu interes acest articol despre J L Borges. Voi cumpara cartea citata in text. Ideea ,,bibliotecii cu chip de paradis” este completata de intrebari complicate precum: Biblioteca sau carte? Carte sau text? Text sau idee ori atitudine? Idee sau stare? Atitudine sau viata? Stare sau mister ori mit, magie? Viata sau instorie? Daca mergem, insa, inapoi dinspre biblioteca, ajungem la intrebari si mai grele, de genul. Biblioteca sau literatura? Literatura sau scris? Scriere sau citire? Scriere sau societate? (Borges se credea cel mai fericit cititor.) Din perspectiva cititorului intrebarile sunt cu totul altfel. Biblioteca sau templu? Templu sau pagina? Pagina sau lectura? Lectura sau gandire? Gandire sau liniste? Liniste sau intrebare? Intrebare sau raspuns? Raspuns sau bucurie ori melancolie? Daca se priveste din perspectiva bibliotecarului de profesie si al bibliotecii ca institutie, lucrurile sunt diferite. Bibliotecar sau bilblioteca? Biblioteca sau cultura? Cultura sau etica, civism, morala? Etica, civism, morala sau cetatean? Cetatean sau stat? Stat sau pace generala si progres? Umanitate si viitor? Mai sunt multe linii care se intersecteaza cu tema dar nu este important asta. Borges ramane inca un mister, pentru ca nu stim in care dintre aceste multe ferestre ale cerului s-a cuibarit cu adevarat geniul sau. Pentru mine nu este clar de ce imi place atat de mult Borges! (Dar, sincer, nu imi este clar cu adevarat, de ce ne place noua Eminescu. Chiar daca toata suflarea o declara zilele astea.) Toata viata i-am invidiat pe bibliotecari si pe librari, inclusiv pe Borges, si inclusiv pe domnul director T. Ardelean, caruia ii doresc sanatate de ziua sa de nastere, pentru ,,preajma raiului” in care ei traiesc. De vreo luna am vorbit cu un bibliotecar pe tema asta, a invidiei mele, cred, copilaresti. Eu credeam ca ai grija ca zilnic sa citesti din cartile bilbliotecii si sa poti vinde/imprumuta asa, cu placere, si cu succes toate ideile cartilor. A ras cu respect si cu un fel de amaraciune. ,,Noi nu avem timp sa citim din aceste carti!” ,,Sunt de facut fel de fel de sarcini pe aici.” M-a intristat raspunsul. Ar trebui ca doua ore lectura sa fie sarcina de serviciu pentru bibliotecar. Daca bibliotecarul nu cunoaste cartile din rafturi, nu toate, dar o anumita grupa tematica, da, atunci cine sa se ingrijeasca si cum de aceste carti. Cine sa le iubeasca? Evident si cititorul. Daca bibliotecarul emana dragoste pentru carti si stie ce se afla in carti, cititorul se intoarce, ramane, continua. Borges a iubit cartile din pozitia de bibliotecar! Si s-a bucurat de iubirea sa de carti din pozitia de cititor. Pozitia sa de scriitor a fost una umanista, eroica chiar. Ma intreb de atunci, de la discutia cu bibliotecarul, oare ce trebuie facut intr-o biblioteca, inventare peste inventare, situatii peste situatii, sedinte sau rapoarte, statistici… Daca nu mai este timp. Ca si cum un preot ar spune ca el nu mai citeste de mult din Biblie si nu mai cugeta la Isus, din cauza treburilor parohiei… Sanatate si pace tuturor, mai ales celor de la Biblioteca din Baia Mare cu care am colaborat in timp! Cornel Marginean

Scrie un comentariu