Sonet cu maci

de Liliana MOLDOVAN

Sonetul de la capătul lumii,
falie de gând mărginit.
Sublimă adierea primăverii
măreț arcușul penelului dansând .

Ca-ntr-un tango de vise și speranțe
Se vălureau feerice priviri
Un nor își întreba confrații
Cât mai acceptă al cerului senin?

Serenă-mi era umbra minții
ce-își descânta în palme bucuria.
E tristă lumea, spui, și e haină
Poiana inimii de maci mi-e plină!