PE ULIȚA COPILĂRIEI

de Aurelia OANCĂ

Pe ulița copilăriei, acum ascunsă-ntre coline,
Îl văd cu ochii amintirii pe bunul meu ce-gale vine,

 

Iar buna-l aștepta la poartă cu un batic legat sub barbă,
Din ochii mici parcă-l întreabă: Unde ai fost bărbate dragă?

 

Unde să fiu? Răspunse bunul ce își trăgea încet piciorul,
Am fost în vale să-mi văd fata, nepotul drag și cu feciorul.

 

Din pofta ei de ceartă mare, crescuse-n ochi o mărgelușă
Și își plecă spășită fața spre mâna-n care-o nuielușă,

 

Stătea mereu, gata să facă tot ce bunica nu putea,
Să corecteze pruncii dacă nu o mai ascultau pe ea.

 

Pe ulița copilăriei se plimbă-acum doar amintiri,
A fost cândva, demult, odată, drumeagul plin de-a lor iubiri!

21.06.2024