de Aurelia OANCĂ
Salvează primăvara dintre ramuri
Și fă-i odaie sfântă-n sânul tău,
Petale albe să-i așezi la geamuri
Și scoate-i rodul sfânt din negrul hău.
Lumina vieții să o pui pe toată
Între petale cu parfum de vis,
Îndeamnă universul tot să poată
Crea din primăvară-un paradis.
Să nu se stingă flacăra candorii
Ce s-a culcat pe ramul ostenit,
Făcându-l fiu al vieții și-al splendorii,
Ce parcă din înalt a poposit.
Dar timpul trecător prin timp năvalnic,
Privește pentru-o clipă-n ochii mei,
Un zâmbet mic dar cu un iz șăgalnic,
Aruncă iar azurul peste ei.
Apoi îmi spune pe aripi de liră,
Că totul este scris c-un tainic rost
Și după floare fructul se înșiră
Pe ramul care stă mereu la post!
22.04.2024
imagine internet
e-Bibliotheca septentrionalis 