Vegheaţi îndeaproape

de Gabriela Genţiana GROZA

Am simţit freamătul stârnit între copii de sosirea Sărbătorilor. De ce să mă supăr pe ei că se gândesc mai mult la daruri? Noi n-am fost la fel ca ei când eram mici? Ştiu că asupra lor veghează Moş Nicolae cu beţişorul lui de pomină, mai curând simpatic decât obiect de bătăiţă pentru cei neascultători… Am intrat în Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, de care aparţin, să aprind lumânări în amintirea preotului poet Nicolae Martinescu, tatăl meu, de care îmi amintesc cu pioşenie de ziua numelui său. Biserica răsuna de cântece frumoase cântate de copiii de la Grădiniţa Feroviarilor din Cluj-Napoca, sosiţi cu doamnele educatoare, transportaţi în trei microbuze. Au sosit aici de la o distanţă apreciabilă, chiar de Sfântul Nicolae.

Copii inocenţi –
Moş Nicolae prezent
fără beţişor

Atât erau de emoţionaţi şi de serioşi, încât noi, cei care îi ascultam cântând şi recitând, am rămas foarte plăcut impresionaţi. Părintele Iulian Benche, preot cu mult har de la bunul Dumnezeu, i-a felicitat şi a dăruit dragelor educatoare câte un volum din „Marea copilăriei”, carte de versuri pe care am scris-o inspirată de fermecata vârstă a copiilor, etapă a vieţii la care ne întoarcem cu nostalgie din când în când fie şi numai cu gândul…

Am apreciat lucrul de fineţe al adulţilor, părinţi sau educatori, privindu-i cum au ştiut copiii, ordonaţi, să primească darurile pregătite în pachete de către persoane binevoitoare de la Lăcaşul Sfânt. M-am gândit în clipa aceea că adulţii care se îngrămădesc uneori să „primească ceva” au de unde să înveţe… De undeva, dintr-o icoană, Moş Nicolae privea copiii de grădiniţă ai căror părinţi erau acum duşi la lucru. Eu însămi am avut un bunic feroviar, sunt soţie de ceferist şi am un fiu care lucrează în acest domeniu atât de important pentru transportul în condiţii de siguranţă al semenilor. Mi-am zis de aceea în gând: ,,fericiţi părinţii unor asemenea copii!”