Vin soldații

de Maria Diana POPESCU,
Agero www.agero-stuttgart.de

Comisia Europeană nu renunţă la poziţia „pe loc repaus” faţă de disputele „made în Ungaria”, semn că rolul comisiei este al unui taraf de urechişti,  care ar avea mai mult succes pe marginea şanţului, aplaudat de nişte nuntaşi tămîiaţi. Unde le scapă linia melodică, improvizează, fiecare după cum îl taie vocea, pentru că dirijorii, la rîndul lor,  alţi urechişti preocupaţi să intoneze propriul imn, ignoră faptul că un stat suveran, naţional şi unitar, nu poate avea două limbi oficiale şi două drapele. Rămîne ca şi rromii să ceară acelaşi lucru şi uite-aşa reuşim să scriem cele mai ruşinoase pagini ale istoriei postdecembriste! Ar fi bine ca ambele tabere să calmeze reacţiile disproporţionate. Deşi agentul loviturii de stat din 1989 îl pune la zid pe tînărul premier, tonul său diplomatic rămîne echilibrat şi în interesul României.

Cu toate că am consemnat la vremea respectivă, reamintesc că euro-pastorul de azi, nu a fost împotriva comunismului, ci împotriva României, aşa este şi azi, un duşman al românilor. Locuitorii Ardealului îşi iubesc Patria Română, vor să trăiască în pace şi nu se vor supune îndemnurilor udemerist-iredentiste cu ieşitul în stradă. Fie ei unguri, secui sau alte etnii trăitoare în ţară, au în sînge unitatea, suveranitatea, integritatea naţională şi teritorială. De ce a fost sprijinit de „ţara vecină şi (ne)prietenă” să ocupe funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European?  Ca să poată lansa de la tribună rachete în direcţia României, ale cărei interese le boicotează. Culmea ironiei, a fost chiar şi decorat de însuşi şeful statului cu „Ordinul  Naţional Steaua României, „în semn de mare apreciere a curajului şi demnităţii de care a dat dovadă” în lovitura de stat din 1989. Să decorezi un agent al serviciilor secrete străine, care luptă împotriva ţării tale? „Curat-murdar”!

Cu imaginea  de erou confecţionată şi cultivată pînă azi, agentul în sutană continuă opera de ameninţare cu autonomia, incitînd la ură, nesupunere civică şi proteste de stradă. Iată ce declară un preşedinte de stat, stăpîn pe situaţie: „În Rusia trăieşte poporul rus, iar poporul rus nu admite nici un afront al unei minorităţi; acestea trebuie sa respecte Rusia, pe ruşi şi legile, fără să ceară favoruri speciale sub pretextul că sunt discriminaţi; cine face altfel este invitat să părăsească Rusia imediat; Nu Rusia are nevoie de minorităţi, ci ele au nevoie ca Rusia să-i primească, să le ofere adăpost, locuri de muncă şi hrană; În Rusia trăiesc doar ruşi!”. Membrii Dumei de Stat au aplaudat în picioare 5 minute.

Euro-pastorul ar trebui să-şi pună pofta-n cui. În aprilie vin soldaţii chinezi în România. Armata de teracotă, dezgropată la Xi’an, China, trimite cîteva regimente la Bucureşti, într-o expoziţie de arheologie chineză, ce se va deschide în a doua parte a lunii aprilie la Muzeul Naţional de Istorie a României, şi va putea fi vizitată pînă în luna august. Nu cumva expoziţia să le dea vreo idee împăraţilor noştri să se îngroape împreună cu Armata Română, pentru a se proteja de chinurile iadului. Cu ce a mai rămas din ea. Unei părţi însemnate, făcîndu-i-se slujbă de înmormîntare. Dacă, potrivit istoricilor, la construirea întregului complex funerar al primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang (221 – 210 î.Hr.), ar fi lucrat aproximativ 700.000 de muncitori, întrebarea se pune, cîţi români ar fi necesari pentru complexele funerare ale celor 588 de parlamentari. Înseamnă că şomajul va dispărea, tot românul va avea de lucru, iar formula magică „să trăiţi bine!” îşi va găsi, în sfîrşit, aplicabilitate. Potrivit estimărilor, în cele trei gropi uriaşe de la Xi’an s-ar afla, în total, 8.000 de soldaţi, 130 de care şi 520 de cai. Închipuiţi-vă cît spaţiu ar fi necesar împăraţilor noştri ca să-şi ia cu ei, pe partea cealaltă a pămîntului, fiecare cîte 130 de limuzine de lux sau 520 de bărci şi elicoptere!

De ochii lumii, nu de alta, forurile europene îşi exprimă cu privire la dispariţia, în Europa de Est, a clasei de mijloc. De parcă nu măsurile diabolice ale aceloraşi foruri ar fi decimat-o. Cu cît ar fi fost mai numeroasă, cu atît mai tare ar fi tremurat cămaşa la vîrful puterii, văzîndu-şi ameninţate poziţia şi interesele.

Dacă în ţara noastră ar mai trăi marile sindicate, dacă liderii lor nu şi-ar fi luat adălmaşul pentru simulacru, dacă nu le-ar fi crescut burţile şi zestrea, poporul ar fi dus-o mai bine. Cei infectaţi de romantism revoluţionar, după ce au făcut praf socialismul, au pus mîna pe averea statului, nu s-o administreze, ci s-o buzunărească. La baza piramidei, mulţimea vrăjită de promisiuni fără acoperire, vine periodic la vot, legitimîdu-le de 23 de ani operaţiunea, fapt pentru care, din cînd în cînd, la sărbătorile naţionale, mai primeşte o porţie de sarmale sau fasole cu cîrnaţi. Clasa de mijloc provenită din meseriaşii mici şi mijlocii, din alte categorii de salariaţi, reuşea să se impună în menţinerea condiţiilor democratice şi economice. Ei aveau legătură cu munca şi producţia. Ei erau economia. Astăzi, nu tu fabrici, nu tu  producţie internă, importăm masiv, de la papuci de casă şi hrană eurizată pînă la lumînările pentru înmormîntare.

Meseriaşii au fost anihilaţi, s-au ridicat mii de birouri cu miriapozi, colecţionari de diplome. Nu mai ai unde să munceşti, şi dacă eşti fericitul posesor al unui loc de muncă, ţii în spinare un întreg aparat birocratic sau te conduc oameni inferiori ca intelect şi aptitudini, de la umbra unor licenţe şi masterate în euro, poate false sau plagiate. Recent a izbucnit un nou caz al diplomelor false,  la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”. Procurorii şi ofiţerii Direcţiei Generale Anticorupţie au descins la Universitatea „Vasile Goldiş” şi la filialele acesteia din opt judeţe, existînd un dosar bine garnisit privind eliberarea de diplome false. Nimic nou, practica are aceeaşi vîrstă cu democraţia postdecembristă.