Vremuri vechi şi noi: Arhim. Melchisedec Velnic: „Să fim uniţi şi să ne păstrăm identitatea în duhul cuminte al Bisericii”

de Arhim. Melchisedec VELNIC

Sursa: Război întru Cuvânt http://www.razbointrucuvant.ro/2013/06/18/parintele-melchisedec-velnic-putna-legalizarea-sodomiei-distrugerea-familiei-au-sosit-vremurile-marturisirii-adevarului/

Preacuvioşi părinţi şi fraţi, iubiţi credincioşi,

Arhim. Melchisedec VelnicMărturisim în aceste zile Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer şi ne salutăm cu salutul „Hristos S-a înălţat!” până la Duminica ce urmează, a Rusaliilor, când vom prăznui Pogorârea Sfântului Duh, întemeierea Bisericii noastre.

Proorocul Solomon, în Pilde, spune că e este cu neputinţă să cunoşti mersul corăbiei pe mare, să urmăreşti urma şarpelui pe stâncă şi drumul vulturului pe cer. Este greu să înţelegi lucrurile acestea, spune el, este greu să pătrunzi aceste taine. Sfinţii Părinţi tălmăcesc acest cuvânt în felul acesta: aşa cum corabia pluteşte pe mare şi nu se cunoaşte drumul pe unde a trecut, astfel a fost zămislirea Fecioarei Maria. Urma şarpelui pe stâncă face referire la pogorârea lui Hristos la iad, căci nu a ştiut iadul că l-a primit pe Hristos. Iar urma vulturului pe cer face referire la Înălţarea Domnului la ceruri. Odată cu înălţarea Sa la ceruri El a înălţat şi firea noastră omenească.

Am ascultat astăzi cu toţii, în această duminică, a şaptea după Paşti, învăţătura Bisericii noastre despre Sinodul I Ecumenic, şi în cuvântul de învăţătură a fost prezentat în detaliu tot ce s-a întâmplat la Sinodul I Ecumenic şi învăţătura stabilită acolo.

De ce am spus acest cuvânt de la Înţeleptul Solomon? Pentru a ne aduce aminte că scopul firii umane este să se înalţe către cele de sus, să se înduhovnicească. Noi, cum frumos spune un Sfânt Părinte, îl avem pe Hristos înaintea noastră. El a mers înainte ca să ne pregătească loc, şi spre cele înalte trebuie să ne îndreptăm. În plus, Sfinţii Părinţi de la Sinodul I Ecumenic au pus accent pe unitatea Bisericii.

Dragii mei, vreau să atrag atenţia asupra unui lucru care se petrece sub ochii noştri, ai tuturor. De multe ori noi stăm pasivi, nesimţitori la ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi această pasivitate nu vine decât din lipsa de credinţă fierbinte. Nu avem o credinţă vie, statornică, luminată de Duhul lui Hristos, luminată de Duhul Evangheliei. Am spus că firea umană a fost lăsată de Dumnezeu ca să se înalţe, nu să se coboare, nu să se întoarcă spre cele de jos, ci să se îndrepte spre cele de sus.

Trebuie să fim uniţi şi să ne rugăm, căci trăim nişte vremuri foarte grele pentru întregul neam. Nu ne dăm seama cu toţii de ce se întâmplă şi de care vor fi urmările a ceea ce acum se dezbate şi urmează să se legifereze. Am spus de atâtea ori, aici, în biserică, faptul că astăzi credinţa noastră şi familia sunt vânate. Se vrea distrugerea familiei, a familiei sănătoase, sfinte şi bune. Se urmăreşte desfiinţarea legii aceleia strămoşeşti bine aşezate în Biserica noastră şi în neamul nostru.

Au doar am fost un neam pervers? Au doar am fost un neam care n-a avut la căpătâi Evanghelia, încât astăzi trebuie să dăm şi să aprobăm legi care să fie împotriva Evangheliei? Au doar trebuie să avem o Constituţie care să fie departe de duhul neamului nostru? Sunt întrebări pe care trebuie să ni le punem şi pentru care trebuie să facem ceva, nu să stăm cu mâinile în sân.

Prima dată aş face îndemnul să ne rugăm. Au doară la temelia neamului strămoşilor noştri, la căpătâiul lui Ştefan şi al atâtor domnitori oare a stat legea păcatului? Oare au fost păcatele la căpătâiul lor sau a fost Evanghelia lui Hristos? Pe ce s-a întemeiat acest neam? Pe desfrânare? Pe sodomie? Pe păcate împotriva firii, care acum ajung să fie legiferate?

Hristos S-a înălţat la cer ca să înalţe firea umană. Ne-a deschis nouă drum, ne-a arătat calea pe care trebuie să mergem. Să se întrebe parlamentarii noştri şi toţi cei pe care i-am votat şi i-am ales ca să ne reprezinte: oare tatăl şi mama lor, strămoşii lor, ce spun? Bunicii care i-au crescut, ce spun când văd ce propun ei în Parlament?

Dragii mei, poate va spune cineva că va fi doar o lege, dar noi ne vom vedea de viaţa şi de credinţa noastră mai departe. Nu, dragii mei. Legiferarea păcatelor împotriva firii, a sodomiei, a gomoriei – păcate pentru care în Vechiul Testament, vă amintiţi foarte bine, Dumnezeu a trimis foc din cer –, legiferarea acestora atrage pervertirea firii, are consecinţe asupra întregului neam.

Prin anul 2007–2008 l-am vizitat, împreună cu părinţii de la această mănăstire, pe Părintele Arsenie de la Techirghiol. I-am pus atunci această întrebare: „Sfinţia voastră, cum interpretaţi acest text al Sfintei Scripturi, «urâciunea pustiirii a ajuns în locul cel sfânt», la loc de cinste?

Răspunsul părintelui a fost clar: păcatul se aşează în locul cel sfânt. Care e locul cel sfânt? Mintea şi inima noastră. Trupul nostru trebuie să fie templu al Duhului celui Preasfânt şi nu altceva. Mintea noastră trebuie să fie locaş al Duhului lui Dumnezeu şi nu altceva.

Și, pe lângă toate acestea, ce lege este aceea care îngăduie păcatul? Au doară nu am avut un regim comunist, care a vrut să impună o morală fără Dumnezeu? Dar în acea morală fără de Dumnezeu era mai bine ca acum, sincer să fim. Era mai bine atunci ca acum, pentru că acea morală îl înlătura pe Dumnezeu, dar nu legifera păcatul. Era împotriva păcatului. Pe când acum s-a ajuns să legiferăm păcatul.

Nădăjduim, dragii mei, că se vor lua decizii înţelepte. Nădăjduim că cei care atentează la fiinţa şi la identitatea neamului nostru nu vor izbândi. Ieri l-am serbat pe Eminescu, ziua lui de naştere în veşnicie. Dragii mei, citiţi Eminescu. Vedeţi cât de frumos a scris despre neamul nostru, despre spiritualitatea noastră, despre rădăcinile noastre care sunt bune şi sfinte. Ei bine, aceste rădăcini trebuie păstrate. Nu trebuie otrăvite. Nu trebuie injectate în rădăcina neamului nostru perversiunea, păcatul, fărădelegea, ci trebuie să ne păstrăm în demnitate sfântă şi curată. De aceea, dragii mei, fiind în această perioadă, când trebuie să ne înălţăm sufleteşte, nu să coborâm către cele de jos, să ne rugăm mai mult.

Îndemnul nostru, al tuturor, este un îndemn la rugăciune, ca Dumnezeu să ne dea limpezime şi curaj în a mărturisi Adevărul. Au sosit vremurile, dragii mei, când trebuie să mărturisim Adevărul. Au sosit vremurile când trebuie să ne detaşăm, să despărţim apele tulburi de apele limpezi. E timpul să spunem răului că este rău şi binelui că este bine, nu să amestecăm binele cu răul. O lege care promovează imoralitatea, aceea nu este lege, aceea este fărădelege. Aceea nu este ceva care să se impună, pentru că în interiorul nostru este sădită legea morală.

Spune Sfântul Apostol Pavel limpede în Epistola către Romani: „Păgânii care nu au lege – deci nu aveau legea creştină – din fire fac cele ale legii”. Adică îşi dau seama de ceea ce este bine şi ceea ce este rău, de ceea ce este păcat şi de ceea ce este virtute. Ei bine, să ne rugăm la preabunul Dumnezeu ca să dea tuturor limpezime minţii, căci li s-a cam întunecat mintea.

S-a vorbit astăzi de Arie, de eretici şi de nelegiuirile care îi stăpâneau. Dragii mei, când omul se desparte de Biserică, când se desparte de Adevăr, să nu credeţi că imoralitatea este departe de el. De cel care se desparte, ereticul, când a plecat din Adevăr, diavolul are grijă, smulgându-l din adevărata credinţă, să-l treacă prin toate mârşăviile şi prin toate păcatele.

Aţi auzit, poate, că sunt atâtea şi atâtea secte unde este promovată imoralitatea: incestul, orgii, desfrânări. Dacă nu aţi auzit, veţi auzi, aţi auzit acum. Sunt secte unde sunt încrucişări, amestecări de sânge, care nu sunt altceva decât desfrânări în grup. V-am spus: diavolul nu se va mulţumi niciodată să-i răpească omului numai dreapta credinţă, ci caută să-l terfelească în cele mai urâte şi în cele mai netrebnice păcate, de care ruşine este şi a grăi, cum spune Sfântul Apostol Pavel.

De aceea, dragii mei, fiind astăzi în Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, nădăjduim în unitatea Bisericii noastre şi într-un duh cuminte, în duhul Sfinţilor Părinţi, al Bisericii noastre. Împreună, cler şi popor, trebuie să fim uniţi şi să ne păstrăm identitatea. Să păstrăm acest pământ sfânt şi curat. De câte ori n-aţi mărturisit, dumneavoastră, care aţi fost plecaţi în afară, când v-aţi întors în ţară, că nu este un pământ mai sfânt şi mai frumos ca acesta al patriei noastre? De ce? Pentru că a fost sfinţit cu sudoarea strămoşilor noştri, cu genunchii pe care şi i-au plecat, cu viaţa lor sfântă şi curată, demnă, pe care au dus-o în frică de Dumnezeu. Ei bine, noi, cei de acum, trebuie să mergem tot aşa. Tot în acest duh. Pe masa noastră de lucru tot Sfânta Evanghelie trebuie să fie, Crucea tot la pieptul nostru, trebuie să îl mărturisim tot pe Hristos Domnul şi adevărurile pe care El ni le-a adus, iar păcatele, nelegiuirile care au fost legiferate în Apus şi pe care vor şi ai noştri să le legifereze, acestea n-au ce căuta. De aceea să fim tari, să nu vă fie ruşine, să nu vă fie teamă în a mărturisi Adevărul.

Dascălii, profesorii, primarii, şi absolut toţi cei care aveţi o funcţie de conducere undeva, luaţi atitudine împotriva a ceea ce se întâmplă, a imoralităţii care ni se impune, pentru că iarăşi spun: e vânată fiinţa, identitatea noastră naţională. E un atentat la cultura noastră şi la spiritualitatea noastră. Noi avem o cultură şi o spiritualitate, un neam, un popor bine întemeiat, bine aşezat pe nişte valori şi nu trebuie să le pervertim, nu trebuie să le schimbăm.

Moda lumii” – auzeam pe cineva că spunea despre ce se încearcă să se înscrie în noua Constituţie pe care vor să ne cheme să o votăm. Dacă nu va fi cum trebuie nu ne vom prezenta. Să nu mergem la Referendum dacă ea nu va fi în duhul neamului şi a spiritualităţii noastre. De ce? Pentru că nu este a noastră. Nu mă reprezintă, nu mă caracterizează.

S-a ridicat cineva şi a spus că trebuie să recunoaştem meritele Bisericii Ortodoxe şi a celorlalte biserici din ţară, contribuţia lor la istoria neamului. Şi altcineva s-a ridicat şi a spus: Iarăşi Biserica? Când vom deveni un stat civilizat?

Aceasta e civilizaţie? Pardon! Dacă trebuie să fiu pervertit şi să-mi pervertesc mintea şi conştiinţa, aceasta nu-i civilizaţie. Acesta este un abuz. Ceea ce fac ei este un abuz împotriva fiinţei şi a identităţii naţionale, pentru că ei caută să ne schimbe pe noi şi să fim noi cum sunt ei. N-aibă decât! Să fie ei! Dacă ei nu ştiu să apere valorile noastre, nu trebuie să ne facă şi pe noi ca pe ei.

De aceea, dragii mei, să-mi iertaţi vehemenţa cu care poate am vorbit, dar nu este de glumit. Nu este de tăcut, ci trebuie vorbit, cum am spus şi cum a îndemnat Sinodul Mitropolitan. Poate unii cunoaşteţi, poate unii nu cunoaşteţi: miercuri, la Mănăstirea Neamţ, s-a întâlnit Sinodul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi a luat atitudine faţă de ceea ce se întâmplă şi a îndemnat tot clerul şi pe credincioşi la rugăciune, la veghere, la trezvie şi la adoptarea unei atitudini. De aceea nu trebuie să tăcem.

Am spus că este cel mai mare atentat care se face asupra culturii şi a spiritualităţii noastre naţionale: să pui non-valoarea în locul valorii, să pui păcatul în locul cel sfânt, la loc de cinste. Aceştia grăbesc sfârşitul, dragii mei. Îl silesc pe Dumnezeu să se comporte altfel decât vrea El. De aceea, dându-ne seama că-L silim pe Dumnezeu să se comporte astfel, noi, cu atitudinea noastră, cu bunătatea, cu dragostea, cu rugăciunea fierbinte să-i cerem lui Dumnezeu să le schimbe mintea, să le dea cunoştinţa Adevărului, tăria mărturisirii Adevărului, a dreptei credinţe.

Cum am spus: să meargă toţi aceştia să-şi întrebe părinţii, să-şi întrebe strămoşii, să-i întrebe pe toţi aceia care stau la temelia neamului nostru: ei cum au mers, ei cum au trăit, ei cum au fost? Şi dacă vor avea un răspuns pozitiv, să-l urmeze. Să facă ce au făcut înaintaşii şi nu altceva. Găsim la biserici, la mănăstiri, tetraevanghele date de sfinţii noştri voievozi, de domnitorii noştri, de cei care au întemeiat neamul şi ţara. Să vadă toţi aceştia pe ce trebuie să întemeieze o Constituţie: pe Adevăr şi pe dreptate, nu pe altceva. Şi Adevărul este unul: Hristos este Adevărul, Calea pe care trebuie să mergem.

De aceea, nădăjduim în rugăciunile noastre, ale tuturor. Fiecare să se roage după cum poate: să postească o zi, două, cât poate, să facă ceva. Să zică „Doamne miluieşte!” de patruzeci de ori. „Dă-le, Doamne, înţelepciune; dă-le, Doamne, niţică smerenie!” Căci, dragii mei, dacă vor avea niţică smerenie îşi vor da seama că greşesc. Dar, când omul trăieşte în înfumurare, în închipuire, este greu să-şi înţeleagă greşeala. Ce este un eretic? O minte nerăstignită. Ce este un păcătos? Tot o minte nesmerită. Pe când cine se smereşte îşi recunoaşte starea în care se află şi caută să se înalţe precum vulturul şi urmează Vulturului a cărui Înălţare la ceruri am serbat-o, îi urmează lui Hristos. Aici este mintea cea limpede şi curată.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne păstrăm cât mai mult identitatea noastră, spiritualitatea noastră, viaţa noastră cea bună, familia sfântă, aceea întemeiată din soţ şi soţie, din bărbat şi femeie, căci aceasta este binecuvântată de Dumnezeu. Încă de la creaţie Dumnezeu aşa a lăsat: bărbat şi femeie, şi nu altfel. Aceasta e temelia familiei şi a societăţii. Nu devierile, căci sunt devieri cele ce se vor legiferate. Am spus: dacă se va ajunge şi se va îngădui să vină peste noi această plagă, ea va avea urmări nefaste asupra întregului neam, dar nădăjduim că nu va fi aşa ceva. Dacă vom fi uniţi şi ne vom ruga, nu va fi. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: