Inacceptul vinii

de Cornel MĂRGINEAN

Ce este vina? Este o relaţie între un om şi o ne-conformitate, nu este o relaţie între un om şi un alt om. De aceea vina poate fi o vindecare, cum poate fi şi o ne-vindecare. Un om nu îşi alocă o vină decât după ce mintea sa a epuizat toate posibilităţile de dezvinovăţire.

de Cornel MĂRGINEAN Ce este vina? Este o relaţie între un om şi o ne-conformitate, nu este o relaţie între un om şi un alt om. De aceea vina poate fi o vindecare, cum poate fi şi o ne-vindecare. Un om nu îşi alocă o vină decât după ce mintea sa a epuizat toate posibilităţile de dezvinovăţire.  Vina are două sensuri: – cea de la subiect, adică vina morală, psihologică, o vină care se datorează egoismului firesc, cel originar, – cea spre subiect este vina managerială sau de organizare, vină ce are legătură cu mediul social, adică împărţirea cu ceilalţi.  A fi vinovat poate fi o poziţie de asumare pentru omul ce se simte răspunzător. De regulă, un om din Occident nu îşi alocă vinovăţia pentru sistemul său, căutând vinovaţi cu orice preţ, ca parte necesară a vindecării. Un om din Orient este tentat să se privească vinovat în primul rând pe sine, înţelegând faptul că orice parte a sistemului lui poate fi determinată spre evitarea greşelii.  Vina poate fi demontată prin comunicare. Corecţia este o cale pe care se poate merge doar singur şi din proprie iniţiativă. Relativitatea unei ne-conformităţi este însuşită personal doar şi în singurătate.  Venirea involuntară în lume stă, justificat oarecum, la baza inacceptului vinii. Dar prezenţa voluntară într-un sistem solicită obiectiv un accept al vinii.  Prezenţa în lume este o vinovăţie globală, relativă la asaltul entropic al timpului. De aceea nu poate fi nici un caz social în care vina să se privească cu apartenenţă sinceră.

Vina are două sensuri:
– cea de la subiect, adică vina morală, psihologică, o vină care se datorează egoismului firesc, cel originar,
– cea spre subiect este vina managerială sau de organizare, vină ce are legătură cu mediul social, adică împărţirea cu ceilalţi.

A fi vinovat poate fi o poziţie de asumare pentru omul ce se simte răspunzător. De regulă, un om din Occident nu îşi alocă vinovăţia pentru sistemul său, căutând vinovaţi cu orice preţ, ca parte necesară a vindecării. Un om din Orient este tentat să se privească vinovat în primul rând pe sine, înţelegând faptul că orice parte a sistemului lui poate fi determinată spre evitarea greşelii.

Vina poate fi demontată prin comunicare. Corecţia este o cale pe care se poate merge doar singur şi din proprie iniţiativă. Relativitatea unei ne-conformităţi este însuşită personal doar şi în singurătate.

Venirea involuntară în lume stă, justificat oarecum, la baza inacceptului vinii. Dar prezenţa voluntară într-un sistem solicită obiectiv un accept al vinii.

Prezenţa în lume este o vinovăţie globală, relativă la asaltul entropic al timpului. De aceea nu poate fi nici un caz social în care vina să se privească cu apartenenţă sinceră.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: