Singurătate

de Ioan HADA

Ioan Hada

Eu stau la capătul ciobit al ceştii
De cafea
Tăcut
Stingher
Încordat
O corabie în mijlocul furtunii
De pe gravură
Virtuala femeie
Care se arată în zaţul de cafea
Sau anunţurile matrimoniale
Mă priveşte
Duios
Galeş
Lacom
Cum priveşte lanţul
Zborul rândunelelor
Cu ochii săi
Mari
Rotunzi
Aproape perfecţi
Cum sunt nările unei puşti
De vânătoare
Cuibărit în această spărtură
De oră
Ca strigătul în ecou
Continui să tac
Penibil
Încurcat
Aproape inestetic
Privindu-mi palmele inerte
Asemeni aripilor frânte
Ale pescăruşului
Mort

(Din volumul Cele mai frumoase poezii, ediţie revizuită.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: