Ana

 

Ancu_Ion Georgescu-Muscel

„Ancu” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

A-NA – cel mai sonor poem
de două silabe
Şi cea mai feminină chemare
din zare
Un infinit promis unui alt
infinit
O mantie albă peste
sufletul meu zgribulit
O cumpănă între două păreri
Ziua de azi între mâine şi ieri
Îmi pare că te-am cunoscut
Culoare de sunet
nume durut
În somnul meu adolescent
Se-nfrăţeau duioşii cu ispite
Ca o regină ce şi-a pierdut
coroana
Mi-a apărut ea
mi-a zâmbit
Şi mi-a spus că o cheamă
Ana

(Din volumul Atelierul de reparat fluturi.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: