Vinovată

Passionaria Stoicescu_pictura

de Passionaria STOICESCU

Mângâi şifonierul ca pisica
atunci când n-are cine-o alinta
şi-n casa părăsită e doar ea
înăbuşindu-şi frica;
şi-aud cum mă blesteamă pădurea
altădată ascunzând
păsăret şi jivine,
acum doar blănuri moarte
şi ţoale aiurea…

Mângâi oglinda –
şi simt cum mă-njunghie lacul,
peştii lui de odinioară, nisipul…
Încremenite ape dau să mă-nece
şi nu află pe nimeni,
nici măcar sufletul
care-mi ascundea odată chipul…

Ating hârtia,
adică o frunză, un ram,
pentru că scriu,
pentru că altă salvare n-am
decât să aşez cuvintele-n albul sicriu
şi să le-nmormântez cu-ncetişorul…
Dar ţipătul ei se aude clar:
– Du-te dracului!
Dacă m-ai trădat cu calculatorul,
de ce te-ntorci la mine iar?

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: