Tavi Butuza nu mai este, şi cu el a dispărut o lume…

Octavian Butuza

Octavian Butuza

de Gelu DRAGOŞ

Pe Octavian Butuza l-am cunoscut în 1987, când şi-a lansat o carte la Baia Sprie. Elegant, ca un nănaş mare. Apoi ne-am văzut rar, doar ne salutam, asta până în 1990, când frecventam şi eu restaurantul „Ignişul” („Vinclu”), fiind executor judecătoresc. La nici două săptămâni de la reîntâlnire, m-a invitat la o emisiune de-a lui la postul Cinemar TV. N-am vrut să merg, nedorind să-mi supăr şefii din justiţia maramureşeană prin răspunsurile mele sincere. Să tot fi trecut un an-doi de la propunerea lui, când ne întâlnim în acelaşi local, în prezenţa mai multor avocaţi cunoscuţi din urbea băimăreană, cu care legase prietenii. Revine cu invitația, şi îl propun pe colegul meu, în plină afirmare, Gheorghe Vucea. Acesta merge la emisiunea în direct, iar Tavi mă roagă să fiu şi eu prezent în culise. Mă duc! Văd prima dată cum se realizează o astfel de emisiune. Sunt fascinat, şi poate şi asta mă va face să intru mai târziu în presă! Trec anii, ne întâlnim la diferite manifestări culturale, unde prezintă: zilele unor localităţi (Ulmeni), concerte de colinde (Baia Mare şi Satulung), la prezentări de carte la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, până acum vreo doi ani, când mă sună invitându-mă la TV Maramureş pentru o emisiune pe care o realiza. Îmi era ruşine să nu mă duc, deşi nu prea îmi place în faţa camerelor de luat vederi. M-a aşteptat cu o cafea la Hotel „Carpaţi”. Am făcut emisiunea. Mi-a spus că a fost foarte reuşită. Anul acesta, ne-am întâlnit pe la începutul verii la un pub din centrul oraşului [Baia Mare – n.r.]. Eram cu prozatorul Valeriu Sabău de la Academia OJT. Am mâncat şi am povestit vreo două ore împreună. I-am simţit tristeţea din glas şi din suflet. Unii spuneau că era bolnav, alţii că era mâhnit că mama, fratele, fiica şi nepoţica Ioana i-au întors spatele, alţii că avea datorii, alţii că s-a gândit să se călugărească! Doar Dumnezeu ştie ce a fost cu rătăcirea sa. Din „Scrisoarea de rămas bun, pe toţi iertându-i şi, tuturor, cerându-le iertare”: „N-am mai putut! Chiar nu! Mă chinuiam de ani buni într-o cumplită suferinţă sufletească, într-o nedreaptă, ticăloasă singurătate. N-am mai putut! Mă rugam – plângând, plângeam – rugându-mă, până ce am făcut rană la genunchi şi n-am mai avut lacrimi… Mă-mpresurau – tsunami! – din toate părţile răutatea, hâzenia, minciuna, ticăloşenia, invidia… Slab, slab de tot am fost. Extrem de sensibil. Cu o privire urâtă eram trântit la pământ. Şi nu mă mai ridicam. Doar păream a fi… […] RĂMAS BUN! MEREU AL DUMNEAVOASTRĂ, OCTAVIAN BUTUZA”.

Rămas bun, prieten bun! Dumnezeu să te ierte!

http://moaraluigelu.blogspot.ro/2016/07/tavi-butuza-nu-mai-este-si-cu-el.html

One Response to Tavi Butuza nu mai este, şi cu el a dispărut o lume…

  1. Am citit…e trist ! Si tristetea va ramane vesnic, ca o amintire.
    Dumnezeu sa-l odihneasca, dincolo de „lume” , sufletul maestrului isi va gasi odihna…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: