de Ion PODOSU
Trei sferturi de veac dintr-o existenţă pot constitui o vârstă pe care fiecare om o resimte, desigur, în mod subiectiv, după parcursul vieţii sale, mai mult sau mai puţin bogat în trăiri şi evenimente, în aspiraţii şi împliniri, ca pe o vârstă a bilanţului de etapă.
La un asemenea popas al drumului existenţial se află mult iubitul nostru profesor Dumitru Ceucă (cunoscut în familie şi de apropiaţi cu numele de Dan sau Dănuţ), născut la 8 octombrie 1940, într-o familie de ţărani moldoveni din satul Suliţa, judeţul Botoşani. Tatăl, mare mutilat de război, se stinge la numai doi ani după naşterea unicului fiu, iar mama sa pleacă şi ea din această lume când copilul avea doar opt ani, rămânând astfel orfan de ambii părinţi. Sora mamei avea să-i ţină loc de mamă, care îl va iubi ca pe propriul fiu, fapt pentru care domnul Dumitru Ceucă îi va fi profund recunoscător toată viaţa.
La 13 septembrie 1950, este înscris la şcoala pentru orbi din Cluj, din care are cele mai vii amintiri, evocate cu nenumărate prilejuri, în care întâmplările copilăriei şi adolescenţei se împletesc cu portretele sugestive ale foştilor săi dascăli. Şcolii gimnaziale din Cluj i se adaugă, pe lângă ciclurile existente, în 1958, şi ciclul liceal (unicul în ţările din sud-estul Europei), pe care dl. Ceucă îl absolvă în 1962.
În 1963, se angajează maseur la Clinica de Neurologie, fiind ulterior transferat la Clinica nr. 2, activitate ce avea să stea la baza primilor ani de profesorat la Liceul Special de Orbi, despre care generaţii de elevi îşi aduc aminte cu nostalgie şi recunoştinţă. Revine la şcoala, la care fusese elev timp de doisprezece ani, după absolvirea, în 1970, a Institutului Pedagogic din Cluj. Aici va desfăşura o rodnică şi variată activitate instructiv-educativă în intervalul de timp 1970-1998, cu o dăruire şi un devotament exemplare, caracteristici pe care le recunoşteam în tot ceea ce întreprindea.
La doi ani după terminarea liceului, în 1964, cei doi colegi de clasă Monica şi Dănuţ vor constitui familia Ceucă Dumitru şi Fulga, iar din dragostea lor au răsărit două nepreţuite flori: Lili şi Adi. De altfel, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a numărat printre cuplurile care au aniversat 50 de ani de căsătorie în 2014 şi pe cel al familiei Ceucă, fapt remarcabil şi impresionant.
Din 1955, când se constituie Filiala Judeţeană Cluj a Asociaţiei Nevăzătorilor din România, dl. D. Ceucă (încă elev fiind) ia parte la cele mai multe dintre activităţile organizate de aceasta, remarcându-se îndeosebi în domeniile cultural şi sportiv. A participat alături de soţia sa la turnee artistice, a frecventat cercul literar „Muguri”, devenit ulterior cenaclul „Mihai Codreanu”, etc. În plan sportiv, a făcut parte din echipele de atletism şi de şah, cu care a participat la campionatele naţionale şi chiar internaţionale. Jocul de şah a fost o adevărată pasiune pentru dl. Ceucă, participând şi individual la campionatele A.N.R. sau la concursurile organizate în oraş şi în judeţ. Această pasiune a transmis-o şi elevilor şcolii în care a activat, fiind mulţi ani antrenorul echipei de şah a elevilor, obţinând rezultate importante.
A făcut parte şi din forurile de conducere ale filialei (biroul executiv, consiliul de conducere) şi a fost ales, în mai multe rânduri, delegat la conferinţele filialei sau ale asociaţiei naţionale.
Personalitate polivalentă, profesorul Dumitru Ceucă însumează calităţile unui om deosebit: înţelegător şi exigent, ataşat şi devotat colectivului în care a lucrat, cu vervă umoristică şi disponibilitate, toate acestea atrăgând iubirea şi admiraţia elevilor, precum şi preţuirea şi respectul colegilor în mijlocul cărora s-a aflat în anii mulţi de activitate profesională.
e-Bibliotheca septentrionalis 