Oameni şi locuri de neuitat

viorel-serban

Viorel Șerban

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Când am păşit prima oară pe străzile Clujului, am rămas puţin timp acolo. Speram să recâştig ceea ce pierdusem într-o clipă, dar pierderea s-a dovedit ireparabilă. Am ajuns, aşadar, într-un oraş moldav, Târgu Frumos, unde, călăuzit de doi dascăli, pe care îi port şi azi cu drag în suflet, profesorii: Nicolae Pipă şi Gheorghe Stan, am deprins metoda căpitanului de artilerie francez, de citire şi scriere nocturnă, codificată apoi genial de Louis Braille. Şi m-am întors la Cluj, această incomparabilă vatră de istorie europeană şi de memorie românească.

Blaga se stinsese de un an şi mai bine, dar paşii săi mai răsunau pe străzi, în frunzele copacilor şi-n sufletele oamenilor, glasul său mai răscolea mirabile seminţe. Scriitorul Ion Agârbiceanu, venerabilul preot greco-catolic, aflat la o vârstă înaintată, îşi trăia ultimul an de viaţă pe acest pământ. Aveam să-i aud glasul, la sfârşitul anului 1962, la începutul lunii decembrie, când în sala de muzică a şcolii de nevăzători, ce ţinea loc şi de sală de festivităţi, fusese invitat să ne povestească câte ceva din opera sa, din partea dedicată copiilor. Nu îmi mai amintesc ce anume, dar când mă gândesc la acea perioadă, parcă îi aud glasul şi mi-l închipui în acea sală plină de zeci de copii din ciclul primar. S-a stins din viaţă în 28 mai 1963. Fiul său, medicul balneolog Teodor Agârbiceanu, la Şcoala Postliceală de Balneofizioterapie avea să-mi fie profesor de tehnica masajului.

Radu Sergiu RubaRevăd clădirea cu trei etaje, cu nenumărate încăperi, micuţa curte din faţă şi cea mare din spatele ei, cu cei patru nuci bătrâni, celebri pentru toţi cei care au visat sub coroanele lor. În acest loc s-au legat prieteniile mele, care-şi păstrează peste timp căldura şi sinceritatea. Am petrecut aici cele mai fericite clipe ale vieţii. Am visat la multe, am făurit idealuri. Ion PodosuMajoritatea au rămas doar vise, dar unele s-au înfăptuit.
Între cele devenite realitate s-a numărat şi revista „Lumina”. Numeroşi elevi şi-au publicat în paginile ei primele încercări literare, visând să ajungă mari scriitori.
Adrian Vasile RoscaExistenţa revistei a fost de lungă durată, dar importanţa ei este evidentă, dacă stăm şi ne gândim numai la faptul că aici şi-au publicat multe din primele texte: Radu Sergiu Ruba, Ana Hompot şi Ion Podosu, azi scriitori recunoscuţi, alături de Valer Mureşan, Dorel Ghemu şi mult regretatul Adrian Roşca.

Un rol deosebit în apariţia revistei l-au avut doi profesori: Petru Mereuţă şi Valentin Tăutu, amândoi trecuţi acum în lumea umbrelor. Cel dintâi mi-a fost dascăl de limbă şi literatură română, timp de nouă ani. Drept pentru care ţin să-i aduc aici un Valentin Tautupios omagiu.
Al doilea, Valentin Tăutu, ne-a descifrat tainele limbii lui Cicero şi Ovidiu, vreme de patru ani. Parcă simt şi acum atmosfera cercurilor literare, din perioada liceului, la care luam parte cu atâta plăcere. Pasiunea pentru literatură mi-a fost întregită de orele de lectură susţinute de educatoarea Olivia Popa, care multora le-a îndrumat paşii în viaţă, iar acum se odihneşte în lumea drepţilor.

Bujor Costica VulpeO atmosferă prielnică acumulării de cunoştiinţe predomina în şcoala clujeană. O efervescenţă intelectuală în multe domenii. Bunăoară la geografie, unde regretatul profesor Bujor Vulpe avea un mod inimitabil de a stârni curiozitatea şi a ne ajuta să călătorim imaginar pe glob. Tot el era şi organizatorul şi animatorul excursiilor pe colinele din jurul oraşului: pe Feleac sau la pădurea Hoia, iar apoi cu autobuzul prin ţară.

Ilie DanUn loc aparte în sufletul meu îl ocupă profesorul de educaţie fizică, Ilie Dan. Cele învăţate la orele domniei sale ne-au fost tuturor de mare folos, lucru de care ne-am dat seama mai clar, abia după ce am părăsit şcoala, ieşind în largul vieţii. Am putut aprecia importanţa exerciţiilor de mobilitate şi orientare spaţială, de atenţie, organizate toate ca o joacă plăcută. Ne-a învăţat să jucăm şah, popice, ne-a insuflat curajul în practicarea diverselor probe de atletism şi de gimnastică, inclusiv mersul pe bârnă la înălţime. Ne-a deschis gustul pentru atât de apreciatul, pe atunci, joc cu mingea medicinală, din care a derivat goalball-ul de astăzi. Pentru toate acestea, deoarece bunul nostru dascăl, de o bună bucată de timp îşi doarme somnul dincolo de durere şi timp, prin aceste rânduri, ţin să-i aduc un pios omagiu.

Din galeria amintirilor, coboară şi imaginea profesorului Ion Tinca, petrecut de mult din lumea aceasta. Deşi nu mi-a fost diriginte decât un an şi dascăl de matematică timp de trei ani, l-am simţit extrem de apropiat de noi.
Aurelian SpiridonLa fel de apropiat l-am simţit şi pe profesorul Aurelian Spiridon, care ne-a predat matematica în timpul anilor de liceu. Nu pentru orele de curs, în primul rând, ne simţeam apropiaţi de dânsul, ci pentru sfaturile practice şi de viaţă pe care ni le da şi reparaţiile ce ni le făcea la diverse obiecte personale: reşouri, fiare de călcat, ceasuri, radiouri. La radioul meu făcuserăm împreună o antenă cu ajutorul căreia puteam recepţiona Radio Europa Liberă, post interzis de comunişti şi, cu toate riscurile la care ne expuneam, atât de ascultat de mulţi din noi. Mi-amintesc bine că de la domnia sa am învăţat să-mi fac singur nodul la cravată şi să dansez ceardaş. Un gând de aducere-aminte şi un pios omagiu domnului profesor. Bunul Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pacea lui eternă.

Traian CiorteaCu plăcere mi-amintesc şi de orele de îndeletniciri practice cu domnul Roman Dănilă, care ne-a învăţat pe noi, copiii, cum să vârâm aţa în ac, cum să coasem un nasture, ori cum să confecţionăm perii. Şi, mai târziu, cu domnul Traian Ciortea, de la care am deprins meşteşugul de a bate un cui, de a făuri tot felul de jucării din lemn, ori de a împleti frânghii şi plase pentru volei, handbal şi fotbal. Despre amândoi vorbim acum numai la timpul trecut.

Rog pe bunul Dumnezeu ca pe toţi dascălii mei trecuţi de pragul acestei lumi, să-i odihnească în pace, iar pe profesorii care nu au fost amintiţi aici îi rog să mă ierte, căci mâna aşterne pe hârtie ceea ce sufletul simte.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: