de Mircea DIUDEA
1
Mergi înainte-mi
Pe calea dintre secoli
Să Te pot urma
În bucuria
Venirilor pe lume
Nevrednic de ea
Ori în tristeţea
Petrecerilor mute
Urcător la stea
2
Prin pustiu mergând
Vânturilor odihnă
Calea Lui urmând
Pre față-și căzând
Pioasă rugăciune
Domnului nălțând
Noapte de colind
Pâine și vin pe masă
Candeli pâlpâind
3
Iată că veneau
Pe cale doi arhangheli
Din veşnicie
Ci unul rostea
O veste minunată
El va să vie
Iar altul rotea
O sabie de pară
Voia-I să fie
4
L-ai văzut singur
Printre mai-marii lumii
Printre cei proscriși
Ploile verii
Din lacrimile tale
Psalmi în paraclis
Maică preasfântă
Tu nu-ți știai menirea
Locu-n paradis
5
Dună ce piere
În clepsidra tăcerii
Urmă în deșert
Cum mă vei salva
Când va să se destrame
Drumul mătăsii
Pe discul lunii
E capul meu Salome
Vino să-mi dansezi
6
Ci două vorbe
Primească-le șoptite
Cel făr-de-nceput
Să nu le afle
Cel ce-ar primi arginții
Pentru un sărut
Să nu le poarte
Pe aripe de bezne
Vreun înger căzut
7
Aripi de îngeri
Troiene în aprilii
Doruri prin livezi
Petale-n plete
Un gust amar pe buze
Rareori visezi
Efemeride
Istorii irosite
Zei în care crezi
8
Poate să aleg
Din cele-amestecate
Cele de folos
Poate să dezleg
Din câte-au fost legate
Cele de prisos
Poate să culeg
Din cele resfirate
Flori de cânt pios
9
Știai că este
Orbita îngerilor
Spre mâine zburând
Zvon de poveste
Că dibui galaxia
Spre ieri întorcând
Clipe celeste
În neorânduială
Psalmi rostiți în gând
10
Ca o pasăre
Care își frânge trilul
În gama de jos
Ca o zicere
De psalmi neterminată
Pe un drum pietros
Ca o trecere
Prin vămile înguste
Fără loc de-ntors
11
Pe când lumina
Se picura pe piatră
Lacrimă de dor
Pe când târziul
Se ruga pentru tine
Fiu rătăcitor
Pe când prin ceruri
Alaiul de luceferi
Trecea răbdător
12
Turnul ruină
Havuzele secate
Dune în pustiu
Poate ecoul
Să recunoască glasul
Celui încă viu
Poate Seninul
Să deie îndurare
Psalmului târziu
13
Sunt ale tale
Drumurile tăcerii
Căutându-te
Așteptându-te
Pe marginile zării
Odihnă de vânt
Îngăduința
Și vorbele căinței
Tot ale tale
14
Să mă fi pierdut
Prin pustiul din mine
Într-o zi de joi
Să mă fi aflat
Pleoapele tale blânde
Într-un vis cu ploi
Să fi depărtat
Rugile tale sfinte
Ziua de apoi
15
Pânza subțire
Ce desparte lumina
De întuneric
Lacrima scursă
Pe marginea durerii
Întru răbdare
Oare Cine ești
De mă cunoști pe nume
Spune-mi cine sunt
16
Ardere de tot
Pe-altarul Celui veșnic
Dorul de a fi
Lume la un loc
Psalmul ce niciodată
Nu se va sfârși
Clipă care-ai fost
Te-adaugi veșniciei
Într-o bună zi
17
Pe pământul tău
Se luptă Cain și Abel
Sângeră fântâni
Popor netrebnic
Le-ai frânt ca să îi saturi
Puținele pâini
Și nu ceri plată
Decât îngăduință
Ruga unor mâini
18
M-ai lăsat să văd
Ce numai mintea poate
Ziua de mâine
Octavă de jos
Mâini ce se frâng ca aripi
În rugăciune
Mi-ai dat o lege
O pildă de iertare
Viața-n sine
19
Coarne răsfrânte
Peste tăcerea nopții
Lună în pătrar
Hrănit cu rugă
Şi scoarță de mesteceni
Cu gustul amar
Pustnic ce-n munte
Se leapădă de sine
Se umple de har
20
Gol de podoabe
Pre fața mea cădea-voi
Dumnezeul meu
Numai cu fapte
Ce nu am fost prea vrednic
Păcătos mereu
Aşa afla-vei
Cum Ți-am urmat Cuvântul
Cine am fost eu
21
Primit să fie
Vinul și-un colț de pâine
Dat aproapelui
Puțin din multul
Ce ni-l împarte nouă
Fiul Omului
Psalm al tăcerii
Chiar nerostit înalță
Slavă Domnului
22
Caut prin gânduri
O umbră ce odată
Voi fi fost chiar eu
Toate-s în grabă
Când timpul nu așteaptă
Sori rotind mereu
Doar El m-așteaptă
La fiece răscruce
Bunul Dumnezeu
23
Ca să nu mă uit
Mă perind prin vechi fapte
Și mă mir că sunt
Ca să nu vă uit
Pe voi pentru mult bine
Ce mi l-ați făcut
Să nu mă uite
Cel Ce mi-a dat viață
Cel făr-de-nceput
24
Psalm de mărire
Nălțăm Domnului nostru
În sărbătoare
Inimi curate
Deschidem dimineții
Livezi în floare
Gânduri pioase
Ce mult ne luminează
Măritul Soare
25
Un timp de rugă
Trecea prin zări de ceţuri
cu îngeri puţini
Tu cerci să dibui
Drumul ce duce-n faptă
Cât să mai amâni
Şi dărui toamnei
Ce-a mai rămas din vară
Codrul unei pâini
26
I-am văzut chipul
Luminat de iubire
Mai presus de gând
I-am simţit teama
Când îl chemau la templu
ca să-l întrebe
În vremea-ceea
Cuvântul se rostise
Plin de adevăr
27
Buze crăpate
În rătăcirea nopţii
Pierdute pe drum
O mare moartă
Rămasă-n amintirea
Ochiului de scrum
Şi o icoană
Pe lemn spre care suie
Sufletul de fum
28
În gând Cuvântul
Rostit din începuturi
Iubirii prinos
În lut povara
Simţirii fără seamăn
Pe drumul pietros
Ce suie-n ceruri
Pe Golgota de patimi
Singurul Cristos
29
Nu te atingeau
Te-au dus prin lazarete
Deşi nu-i boală
Care să lase
Dâră de nefiinţă
Privirea goală
E doar tristeţea
Pe chipul îngerului
Mocnind spectrală
30
În balanţa Lui
Adevăr şi putere
Măsurându-se
Căutându-se
Prin orbitele lumii
Prigonindu-se
Legănându-se
Pe un fir de credinţă
Viaţa mai mult
31
Oare ce era
În şovăirea zilei
În ochii lui goi
În disperarea
Ce chiuie sub streşini
Cu glas de strigoi
Spectru în larguri
De tulbure oglindă
Din lumi de apoi
32
Colinzi mănăstiri
Cu pasul de căinţă
Cu capul plecat
Îţi cauţi chipul
În apele oglinzii
Mereu însetat
Şi nu te afli
Decât în veşnicia
Timpului curbat
33
Sfântă icoană
Pe buze mai adastă
Psalmul nerostit
Cu ochi de rouă
Alcătui chipul verii
Prin vis risipit
Şi-alungi cu gândul
Ispita unei patimi
Dorul tăinuit
34
Lungul drumului
Când îi măsoară pasul
Dâra de suspin
Spicul grâului
Când îl preface coasa
În pâine şi vin
Maica Domnului
Când ascultă miloasă
Rugă de creştin
35
Părea că umblă
Dar îl pluteau pe aripi
Duioase cântări
Părea o umbră
Ce-o poartă spre legendă
Ştiute cărări
Părea că vede
Cu ochii stinşi lumina
Uitată-n mirări
36
Ce gând trimis-ai
Prin spaţiile goale
Prin bezne târzii
Şi ce lumină
Zvârlit-ai sus pe ceruri
Ca să ştim că vii
Ci noi urmarăm
Voinţa Ta întocmai
Cuvântul dintâi
37
Sfântul cetitor
Cetind în stele soarta
Şi rostul firii
Sfântul scriitor
Scriind pe frunză verde
Psalmii iubirii
Sfântul muritor
Cercând prin ceţuri calea
Desăvârşirii
38
Mi-ai spus să zidesc
Ce am mai drag în zidul
Care se surpa
Mi-ai spus să primesc
Lumină din lumină
Şi că voi vedea
Iar la răscruce
Să las să treacă vara
Dacă pot lăsa
39
Se face târziu
Şi rătăceşti prin gânduri
Fără de cuvânt
Cu deget aspru
Atingi singurătatea
Chipul unui sfânt
Şi laşi să treacă
Prin sufletul-ruină
Aripă de vânt
40
Numai ea-i ştia
Eclipsele de suflet
Prigoană de vânt
Numai ea venea
Desculţă dimineaţa
Să-l întâmpine
În vremea-ceea
O femeie Îl plânse
Cu ploi de vară
41
Era o sete
În pietrele ce crapă
De soare şi vânt
Era credinţă
În lutul ce înalţă
Psalm cu glas smerit
În vremea-ceea
Un om îşi făcu milă
De-un năpăstuit
42
Iată e târziu
A ruginit pădurea
Cuibul dorului
S-au dus cocorii
Lăsând risipă vara
Echinoxului
În vremea-ceea
O femeie hrănise
Câinii nimănui
43
Tetrahedronul
Cristalul de lumină
Clipa veşnică
Sieşi dualul
Cuvântul şi tăcerea
Îngemănate
În vremea-ceea
Călca duios pe ape
Fiul Omului
44
Ce însetată
Era câmpia verii
Lutul ce-l nărui
Ce neştiută
Era ispita serii
Drumul ce-l dibui
În vremea-ceea
O femeie Îi şterse
Paşii cu păru-i
45
Du-te spre mâine
Şi nu-ţi mai fă păcate
Cu neiubirea
Trei zile după
Apusul pe Golgota
Mă vei întâlni
În vremea-ceea
Adevereau Cuvântul
Doar doisprezece
46
Lumini şi umbre
Prin care treci mirată
Şi fără destin
Ploi ale verii
Năvala bucuriei
Căzând din senin
În vremea-ceea
Se închinau la idoli
Puţinii creştini
47
Că se va naşte
Într-un staul de vite
Pe-o mână de fân
Că îi vor pune
Pe fruntea de lumină
Cunună de spini
În vremea-ceea
Îi urmăriră steaua
Magi şi beduini
48
Piatra drumului
Se şlefuia de paşii
Ce-L urmau venind
Faptele Sale
Descumpăneau religii
Se făceau Cuvânt
În vremea-ceea
Se lumina de ziuă
Pe-un întreg pământ
49
Să se hrănească
Din crugul pâinii Tale
Cel înfometat
Iar cel însetat
Să afle nemurire
Sorbindu-Ţi vinul
În vremea-ceea
Se gătiră de nuntă
În Galileea
50
Calea magilor
Ce trece prin pustie
O umblai mereu
Luai cu tine
Dintre popoare unul
Pe nume Zacheu
În vremea-ceea
Un vameş găzduise
Chiar pe Dumnezeu
51
Trei magi şi steaua
La marginea pustiei
Sfârşiţi de umblet
În palmă aur
Şi smirnă şi tămâie
Daruri de suflet
În vremea-ceea
Se năştea din femeie
Fiul Omului
52
Grea ca păcatul
Era piatra cu care
Te loveau urlând
Lume nebună
În pieţele vrajbei
Degrabă venind
Să te arate
Răsturnător al Legii
Cu degetul strâmb
53
Unde iubirea
E geamănă prigoanei
Ţară de pripas
Iei din puţinul
Eclipselor de lună
Ce-ar mai fi rămas
Geneza face
Din forme cale-ntoarsă
În ultimul ceas
54
Mă trezea mereu
În noapte filomela
Care triluia
Poate eram eu
Cel pentru care cântă
Poate era ea
Blând arhiereu
Pătruns de cele sfinte
Nu pre cât dorea
55
Am văzut magii
Prin deşertul de patimi
Urmându-I steaua
Am văzut ieslea
În care se născuse
În zori Cristosul
Am urmat calea
Ce suie pe Golgota
Să-I fiu alături
56
Liturgicelor
Preaînaltelor taine
Iată mă închin
Eu nevrednicul
Ce mâinile curate
Ridic spre Senin
Cerând iertare
Și pace întru Domnul
Harul Lui divin
57
Ruină este
Castelul și cetatea
Luptelor cavou
Ora în turlă
Se surpă în risipa
Unui vag ecou
Legenda spune
Că îngerul salvat-a
Sfera într-un ou
58
Mai ești în viață
După atâtea lupte
Ce poți să mai ceri
Supus greșelii
Cu ce poți să răscumperi
Faptele de ieri
Oră ce-așteaptă
În portul de rugină
Vești de nicăieri
59
Îngăduie dar
Să mă pot ruga Ție
Dumnezeul meu
Să mai frâng pâinea
Ce cu sudoarea frunții
O câștig mereu
Flori sub zăpadă
Miluie cu iertare
Doamne cine-s eu
60
Iarnă în april
Și vara ce-o să vină
Anul într-o zi
Pe-un picior de plai
Rugă și plâns în noapte
Pân-a doua zi
Valuri pe marea
Din largul gândurilor
Până într-o zi
61
Oare unde ești
Început al vieții
Copilărie
Și cum ai trecut
Fără să fii iubită
Adolescență
Și cum va să treci
Clipă în veșnicie
Tu senectute
62
Ai fost o clipă
Veșnică alergare
Deșertăciune
Ai fost risipă
De frumuseți și rele
Ce nu poți spune
Și totuși ai vrut
Să fie dimineață
Să ieși în lume
63
Îți duci viața
Cu ce ți-i dat pe umeri
Cruce de purtat
Singur cu boala
Pe patul de durere
Cruce de păcat
Și cu căința
De gând ascuns și fapte
Cruce de iertat
64
Doamne apără
De omul fără minte
De omul viclean
De cel ce fură
De cel care mă minte
De cel inuman
De mine însumi
De cele fără cinste
De vorba în van
65
Mulțumiri aduc
Dumnezeului nostru
Pentru viață
Pentru iubire
Și pentru sănătate
Pentru credință
Pentru frântura
Din pâinea spre ființă
Pentru dreptate
66
Pământule slab
Răstignit pe durere
Încercat destin
Deschide-ți mintea
Cuvântului iubirii
Inima din plin
Urmează-I pilda
Trecând prin rău și bine
Spiritul divin
67
David regele
Cu praștia învins-a
Pe-acel Goliat
David psalmistul
Pre fața lui căzut-a
De prea mult păcat
David vestitul
Pentru credința-i multă
De Domnul iertat
68
Laudă Ție
Celui fără de-nceput
Tată din ceruri
Și Fiului Tău
Cuvânt plin de iubire
Și de adevăr
Și Duhului Sfânt
Cel dătător de viață
Sfântă Treime
69
Cel ce se roagă
Pentru lumina lumii
Dreptcredinciosul
Cel ce se roagă
Pentru iubirea lumii
Dreptcredinciosul
Cel ce se roagă
Pentru iertarea lumii
Dreptcredinciosul
70
Chipul Domnului
Zugrăvit pe planetă
Pe naltele bolți
Cel ce deschide
Tăriile cerului
Galactice porți
Cel ce pogoară
În inimi cu prihană
Și-i iartă pe toți
71
Doamne e târziu
Uneltele lăsat-am
Ție să mă-nchin
Roada e multă
Sub cortul meu e pace
Bolta-i de senin
Când ești cu mine
Dușmanul e departe
Sufletul mi-e plin
72
Infatuate
Sunt vorbele acelui
Ce se crede domn
Căci Tu dezvălui
Doar celui ce se roagă
Vis rodit în somn
Cum după chipul
Și marea Ta iubire
L-ai zidit pe om
73
Doamne preamărit
Care ai zidit lumea
Din lut și spirit
Și cine vine
Cu faptă de netrebnic
Să o dărâme
Zadarnic cearcă
Apoi cu mintea-i slabă
Să o refacă
74
Maica Domnului
Mai curată ca roua
Dimineților
Mai rugătoare
Ca rugile din Sfânta
Mănăstirilor
Mai lăudată
În evangheliile
Apostolilor
75
Sfântă icoană
A Celei ce pre Domnul
L-ai întrupat om
Ce cu pioasă
Smerită rugăciune
La greu te chemăm
Ce cu aleasă
Cântare de mărire
Noi Te lăudăm
76
Ci nalță rugă
Luminii ca să ierte
Umbra de pe drum
Ce în mirajul
Deșertului destramă
Veacul în acum
Ce nălucește
Avere și mărire
Ochiului de scrum
77
Dar ei caută
Insule presupuse
Loc pentru altar
Unde să nalțe
Cântare de mărire
Iubire și har
Și mântuire
Pentru greșite fapte
Adunate iar