Mă rog la Tine, Doamne

Constantin si Tatiana Mindruta

Constantin și Tatiana Mîndruță

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Cum, Doamne, Eu la Tine să nu mă rog s-o ierţi,
Pe mine-n locul ei, când ai timp să mă cerţi,
N-am fost destulă vreme cu ea şi lângă ea,
Ne mai certam aiurea şi când nu trebuia.

Aş vrea să-mi vină vremea de-acuma a muri,
Mi-e inima de dor destul a mă-nrobi,
Tu iart-o, Doamne, chiar nu ştie ce face,
Mă-ndrept sfios la Tine în linişte şi pace.

Nătângă viaţa asta ar mai fi de trăit,
Eu am iubit din lume tot ce-a fost de iubit,
Cu bune şi cu rele mereu m-ai încercat,
Mă bucur, pentru Tine eu n-am fost de lăsat.

Aş vrea-o iar acasă, n-am dreptul să ţi-o cer,
Da-n Tine e speraţa şi dreptul meu să sper,
La Casa Ta mi-e gândul, ştiind c-aşa am spor,
De mi-o aduci acasă, eu nu mai vreau să mor!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: