Dragă Doamnă profesoară

de Alexandru JURCAN

afis_Draga doamna profesoaraCând Andrei Măjeri a decis să regizeze la Teatrul Municipal Baia Mare piesa Dragă Doamnă profesoară/Dragă Elena Sergheevna de Ludmila Razumovskaia, am intuit că era o provocare, adică un nou registru, o abordare inedită. Premiera din 26 noiembrie 2017 mi-a confirmat așteptările. Andrei Măjeri a acumulat premii importante (a regizat la Cluj Cutia Pandorei, Moarte și reincarnare într-un cowboy, Agamemnon, la Craiova Nunta însângerată, la București Pulverizare etc.), ceea ce obligă, desigur, la menținerea cotei valorice.

Piesa i-a fost comandată autoarei Razumovskaia de către Ministerul Culturii, însă textul a fost respins, urmând să fie montat doar în 1981, iar din 1987 au fost permise alte puneri în scenă. Un succes fulminant al unui text ce pare a-și menține prospețimea și actualitatea. Patru elevi vin la profesoara lor de matematică, s-o felicite de ziua ei. De la zâmbete de conveniență, se ajunge gradat la un coșmar, la o răsturnare tragică de situație. Tinerii devin violenți și cer cheia de la seiful unde se află lucrările lor scrise.

Decorul ingenios, multifuncțional (Irina Chirilă) optează pentru un soi de opulență modernă. Totul e adus la zi, chiar și îmbrăcămintea sofisticată a tinerilor (mereu se deschide camera cu haine – preocupare majoră a elevilor, pe lângă băutură, șantaj, violență și aluzii sexuale). Albul decorului, ferestrele mari, perdeaua generoasă, eleganța, baia și bucătăria ce se desprind din când în când din alcătuirea sufrageriei – toate acestea permit scene în paralel, care nu deranjează spectatorul, ci dinamizează subit rama narațiunii. Planul doi nu e lăsat la întâmplare, cooperând concis cu detalii din scena principală. Andrei Măjeri nu lasă nimic la întâmplare, scena e mereu animată, totul se leagă într-o gradație ce alunecă spre tragic. Din când în când e folosit un microfon pentru sublinierea unor replici („Măi, puțoilor, fasciști și mafioți, mi-ați infestat casa, odrasle de bani gata, scuip pe sufletele voastre de doi bani!”). Profesoara e umilită, bruscată, percheziționată de acei clovni toxici, care încep mai apoi un dans grotesc, un circ deplorabil. Urmează voma, pregătirea violului, aruncarea cărților, etalarea țoalelor și a zorzoanelor, sfidarea principiilor. Dacă tinerii au haine întunecate, profesoara poartă o rochie roșie, contrastantă, aprinsă, metaforică.

Inna Andriucă (Elena Sergheevna) are un magnetism de excepție, pendulând între calm și furie, mereu în rol, cu o credibilitate frapantă. Excelent Eduard Bîndiu (Vitea), în cel mai bun rol al său, în tușe febrile și extrem de nuanțate. O mare surpriză o oferă Eduard Trifa (figură tipică de rus!), cu un joc echilibrat, între senzual și pornire belicoasă. Denisa Blag (Lida) captivează prin dezinvoltură, iar Andrei Dinu (Volodea), „diplomat” abuziv, e malefic și dinamic. Se simte că regizorul a lucrat intens cu fiecare, ferindu-i de stereotipii. Mulțimea cheilor ascunse invită la o decriptare. Are mereu profesorul un as în mânecă, salvând principii pedagogice? Andrei Măjeri optează pentru un final-surpriză, în cheie spectaculară, vizând un resort semantic. Năvălește de afară fumul, profesoara cântă dezlănțuită la microfon, fără inhibiții, viața continuă, circul uman ia o pauză, e nevoie de catharsis… Spectacol vibrant, prodigios, al unui regizor în laborioasă ascensiune.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: