Tărâm poetic

Flori pe masa bunicii_Ion Georgescu-Muscel

„Flori pe masa bunicii” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

limpezește-mi, Doamne, caracterul
cizelează-mi umbletul și gestul
miștocarii iau în râs sfiala și respectul
și încă nu se prăbușește cerul…

darul din inimă apune în legendă
cum grija mamei peste zări răzbate!
cum a rămas așa de viu, măi frate,
un număr telefonic în agendă!

ochii mei ți-au sărutat privirea
cu demnitate, nu te-au mozolit –
îi spun unei iubite din vis abia trezit
să nu i se-ntineze nemurirea…

în limba mea română-mi plămădesc
și cer cu nori, și uliți cu prieteni
cărare primitoare pe un platou cu jnepeni
mai nalte înțelesuri să caut, să găsesc…

cu neastâmpăr lider de cuvinte
să-l dau de gol în vremea necazului
pe cel ce-a stricat zidăria obrazului
inimă cutează, minte ia aminte!

se năruie în lume demnitatea
mai mult decât vorbesc, aș vrea s-ascult
să-I placă Domnului cântarea mea
mă-nvrednicească pentru și mai mult.

Baden / Decembrie / 2017

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: