Astenie

Iuliana-Andrea Pop

de Iuliana-Andrea POP

Somn… pribeag, lăptos
Pe pleoape lin se urcă
Și țese pânza unui noiembrie prăfos…

Pitagora de mult mai tace
Nici matematici triste nu devin idei
Iar cerul se prelinge-n surele-i scântei…

Se pleacă crizantemele spășite
Omagiul lor a fost precar
Și au pierdut în fața timpului amar…

De-acum năluci de fum îmbracă iar orașul
Senile păsări la geam cipciricesc
Un cântec vechi cu iz soresc…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: