Privește,
m-am preschimbat în apele văzduhului,
clipocind…
Novele oftează
din eternu-mi hău universal…
Stau în palma galaxiei
și-s aprinsă
ca un cărbune torid…
tu vezi doar roua
ce-a picurat dintr-un ochi stelar.
Emoție de sticlă s-a spart
în privirea ridicată spre cer.
Mi s-a revărsat lumina peste trupu-mi încovoiat.
Din acea clipă am devenit CUVÂNT.
This entry was posted on Joi, 19 aprilie 2018 at 12:37 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
