DRUM LIN – POET AL RISIPIRILOR DE SENTIMENTE, CU O PRIVIRE DE PROMOROACĂ… DRUM LIN!

de Vasile BELE

IN MEMORIAM – DRAGOMIR IGNAT

(30 ianuarie 1947 – septembrie 2019)

 (spicuiri)

Dragomir Ignat

Dragomir Ignat

„Pe cât de falnic își poartă statura-i înaltă, în școli, redacții sau cenacluri, pe atât de discret și modest este DRAGOMIR IGNAT când e vorba de creațiile sale literare. … DRAGOMIR IGNAT este de meserie profesor de limba și literatura română și, deci, știe ce-nseamnă forța Cuvântului, mai ales când îl și imortalizezi prin tiparnițe… și-a adunat creațiile sale mai vechi și mai noi și le risipește cu drag tuturor, printr-o carte cu titlul <<RISIPIRI>>. Ne-am fi așteptat ca poetul care în viața de zi cu zi este un bonom, un hâtru, cu un ales simț al umorului, să-și reflecte personalitatea și în versuri ironice, iconoclaste, cum este la modă la mulți literați ai literaturii actuale. Nu este așa: prin majoritatea versurilor trece vântul cald al tandreții, al suavității, al poeziei de tip clasic, atât ca ideatică, cât și ca formă”… (pag. 5)

– Spicuiri din Prefața volumului RISIPIRI – prefață numită UN VIKING ÎN POEZIA MARAMUREȘEANĂ –DRAGOMIR IGNAT, semnată de regretatul prof. Ion BURNAR (Ionuʹ Împăratului)…

 POETUL

Nefiresc de pământește călcând
Cu vara iubirii arama din grâne
Trece printre oameni poetul, când
Mijește a mâine în noi și rămâne
Numai zumzetu pasului umplând
Sufletul nostru cu miresme de pâine. 

 

Nefiresc de pământește, cu inima
Tribut plătind devenirii noastre,
Poetul e lamura patriei, vinul
De lungă viață-n mărgele albastre
Din neam moștenit cu dreptate.

 

Nefiresc de pământește-mplinind
Cu zborul său veacul, poetul rămâne
Pasărea Flamingo neîncetat căutând
De aur mierea-n fagure de bine.

(1975)

– din volumul RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 36. 

O DEFINIȚIE A POETULUI

Din plete-i coboară
mărgele precum rășina de brad
neînțelese cimilituri
dintr-o și mai neînțeleasă
tragedie.

 

Ar fi putut să aibă
paharele mereu cu cidru pline
dar cuvintele-i cad
asemeni unor conuri
de brad.

 

La întretăieri de drumuri
decibelii nu-l mai ascultă,
condeier demodat
oferind licoarea silabelor sale
în cupe de stârvuri de vită.

(2002)

– din volumul RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 59.

 EPILOG 

Se întâmpla prin luna lui Răpciune,
Pășeam tăcuți, nimic având a spune,
Cădea un soare roșu peste noi
Și miroseam a vechi tristeți, apoi

 

Cărarea se-mpărțea spre asfințit,
În două ca-ntr-un fim nedeslușit.
În cumpănă stătui când ne-am oprit,
O vom lua spre apus ori răsărit?

 

E cumpăna mai grea decât se pare
Și nu găsim a tainei dezlegare,
Privesc, privesc cu ochii în pământ
Și nu mai știu de suntem ori de sunt.
………………………………………………………..

Și nu mai știu de suntem… ori de sunt?!

(2006)

– din volumul RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 64.

DRUM LIN – POET AL RISIPIRILOR DE SENTIMENTE CU O PRIVIRE DE PROMOROACĂ… DRUM LIN!

 Vasile BELE – Chiuzbaia 2020

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: