MIHAI EMINESCU – jurnalist politic

de PAUL Antoniu

Motto:

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
(…) Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!”

 (Fragment din SCRISOAREA III-a de Mihai Eminescu)

– „Greşelile politicienilor sunt crime, căci în urma lor suferă oameni nevinovaţi, se împiedecă dezvoltarea unei ţări întregi şi se opreşte, pentru zeci de ani, înaintarea ei spre viitor”.

– „Amară este viaţa unui popor ce este mereu silit să-şi irosească puterile. Într-o societate aşezată pe temelii sănătoase tot omul îşi caută de treburile sale: plugarul îşi fructifică capitalul de muncă în pământ, meşteşugarul îşi urmează în tihnă lucrarea sa, neguţătorul cumpără şi vinde marfa la care se pricepe, dregătorul împlineşte funcţiile cu care s-a însărcinat, omul de ştiinţă adună şi coordonează idei şi cunoştinţe, literatul se pierde în gândirea lumii ce o cuprinde în sufletul său, oşteanul se pregăteşte pentru ziua fatală a luptei. Astăzi întreaga societate e cuprinsă de o nedumerire bolnăvicioasă. Tot omul voieşte să aibă glas hotărâtor în viaţa publică. Toată părerea tinde a se generaliza şi toate interesele doresc a se impune. Disciplina publică, încetul cu încetul, se pierde şi societatea intră într-un stadiu de zăpăceală. Condiţia neapărată a dezvoltării paşnice e disciplina publică întemeiată fie pe respectul public, fie pe încrederea ce-o avem în oamenii însărcinaţi pentru purtarea de grijă a treburilor comune. În ţara noastră puterea publică a pierdut autoritatea covârşitoare în virtutea căreia omul simplu încredinţa treburile dregătorului priceput. Această încredere lipseşte! Toate acestea justifică oarecare rezervă faţă de oamenii politici. Lipseşte din mijlocul nostru iubirea, încrederea, gândirea ce împreună oamenii. Lipseşte chiagul care face din indivizi o societate organizată. Puterea zilei atârnă de suma voturilor dobândită, de abilitatea demagogică. De vină nu este un singur om sau un grup de oameni, ci spiritul greşit şi fatal în care am conceput instituţiile liberale. N-am fost pregătiţi pentru Libertate şi Egalitate, ci doar pentru lupta pentru putere şi libertatea de-a da frâu tuturor pasiunilor legitime şi nelegitime. Numai în virtutea acestui spirit nutrit sistematic a putut să se erijeze pehlivănia în teorie de stat. Numai astfel pehlivănia putea să treacă de cel mai capabil om politic. Cine a avut de pierdut?! Ţara întreagă! Ar trebui să ne ridicăm toţi românii într-un puternic curent de reacţie, nu împotriva libertăţii şi nici contra egalităţii ci contra vidului care s-a făcut de aceste idei mari şi binefăcătoare. Suntem zăpăciţi! Nu mai ştim ce să voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem. Nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii. Ne trebuie o idee care să ne limpezească  capetele şi să ne împreune pe toţi în muncă”.

– „Organ al reacţiei naţionale pe care o produce epoca de zăpăceală cosmopolită în care ne aflăm, ziarul TIMPUL nu reprezintă oameni ci un şir de idei, credem, folositoare pentru societatea noastră”.

– „Sărăcia e izvorul la aproape toate relele din lume. Boala, darul beţiei, furtişagul, râvnirea bunurilor altora, traiul rău în familie, lipsa de credinţă, răutatea, aproape toate sunt câştigate sau prin sărăcie proprie sau atavic prin sărăcia strămoşilor. Dar sărac e cel ce se simte sărac, căruia-i trebuie mai mult decât nimicul ce-l are. Deci condiţia civilizaţiei spaţiului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică.

– „Să nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de influenţe străine. Daţi-mi statul cel mai absolutist în care oamenii să fie sănătoşi şi avuţi; îl prefer statului celui mai liber în care oamenii vor fi liberi şi bolnavi. Mai mult încă, în statul monarhic, absolutist compus din oameni bogaţi şi sănătoşi, aceştia vor fi mai liberi, mai egali decât statul cu legile cele mai liberale, dar cu oameni liberi, căci omul are atâta libertate şi egalitate pe câtă avere are. Cel sărac e totdeauna sclav şi totdeauna neegal cu cel ce stă deasupra lui. Sărăcia sporeşte ticăloşia iar dreptatea se falsifică precum vinul cu apă. Într-o lume plină de fiinţe rele şi mincinoase pentru a apuca ciosvârte cât mai cărnoase, într-o foamete generală, dreptatea este slabă şi trebuie susţinută cu putere, iar tot geniul politic trebuie să aibă o singură ţintă: a face ca dreptatea să stăpânească peste putere, nu puterea peste dreptate. Mizeria nu poate fi eradicată prin vorbe sforăitoare. Vina cea mare a celor care au fost orbiţi de civilizaţia străină este că au crezut că introducând formele exterioare ale ei i-au introdus totodată şi cuprinsul. Dar acest cuprins nu se realizează decât prin muncă. Nici ziare, nici legi, nici academii şi nici fundaţii, nu pot înlocui munca. ci o stare de lucruri care nu se întemeiază pe aceasta este o fantasmagorie care va dura mai mult, sau mai puţin, dar se va preface în fum la suflarea recii realităţi. Acum începe a se preface în fum.”

– „Un om politic şi-a permis să compare politica cu poezia; asta pentru a o face mai puţin răspunzătoare de obidirea ţării. Nu este adevărat! Poeţi se găsesc foarte rar, politicieni – câtă frunză, câtă iarbă. Bunătatea sau netrebnicia unui om politic atârnă de împrejurări, de mediul social, de constelaţiunea puterilor care îl ţine în echilibru. Un om mediocru nu va fi în nicio împrejurare un poet mare. Politica poate crea sau stârpi condiţiile de existenţă a unei culturi. Lucrul în sine ale unei dezvoltări intelectuale consistă în ARTĂ, în ştiinţă, se naşte şi creşte neatârnat de politică şi politicieni. În consecinţă, omul politic cel mai interpelat nu s-a adresat poeţilor şi ca atare se bucură pe scara omenirii de un rang înnăscut atât de mare încât pe lângă dânsul mulţi dintre principii cei reali sunt numai nişte bieţi comedianţi în tragi-comedia mizeriei, înjosirii şi meschinătăţii omeneşti al căror corelat în politică este răpirea prin putere şi amăgirea prin cuvânt. Vorba poetului este miere în sine, vorba politicului este promisiune în vânt ce alungă albina dornică de polen. Cu o singură frază omul politic a descoperit leacul tuturor bolilor. Cum numim pe acel ce promite doftoria fără greş, care de eşti nebun te face cuminte, de-ai surzit te face să auzi, de-ai avea chelie şi alte diferite boli, tot cu o alifie te unge şi tot cu un praf te îndoapă? Pe un asemenea doctor îl numesc şarlatan. Ce să mai zicem acum de „doctorii” poporului românesc care la toate neajunsurile tot cu un praf ne îndoapă? De-i şoseaua rea şi se strică carul în drum – libertate, egalitate fraternitate – şi toate vor merge bine. Dacă se înmulţesc datoriile publice, spune oamenilor – libertate, egalitate, fraternitate – şi toate s-or plăti. De-i şcoala rea, de nu ştiu profesorii carte, dacă ţăranul o duce-n cumplită sărăcie – libertate, egalitate, fraternitate – şi toate vor merge mai bine ca-nainte, ca prin minune.”

– „Senatul ajunsese o prăvălie în care fiecare panglicar cu mâncărime de limbă scotea câte o panglică de un metru şi jumătate de lungă. Aceasta nu pentru a lumina pe cineva, sau a lămurii chestiunea, ci pentru a poza în această atitudine înaintea ţării alegătoare. Verzi şi uscate, vrute şi nevrute, poveşti scrise pe apă, prorociri despre lucruri trecute, cu un cuvânt negustoria grea ca fulgul pe apă. Iată ocupaţia camerei, luni după olaltă. Şi acuma când e la soroc, când s-ar fi crezut ca bugetul să fie deja votat, articolele bugetului zboară şi sfârâie unul după altul ca spiţele de la roată, sau de la vârtelniţă. Vicepreşedintele somnoros, camera somnoroasă, raportul somnoros. Petrec ca prin vis fără, ca prin vis, ca cineva să mai deschidă gura. Grija camerei nu mai e ca bugetul să fie corect, bine chibzuit, neîncărcat, ci să se mântuie odată comedia. Răspunderea ministrului să fie acoperită prin votul unei camere neresponsabilă, şi atunci toate vor fi bune. De se vor realege domnii roşii vor zice vorba aceluia: Ţara să trăiască, datoriile curg! De nu se vor realege atunci… prinde orbul, scoate-i ochii!, căci cine va putea să-i tragă la răspundere pentru votarea bugetelor şi pentru toate câte au păcătuit? Astfel se exercită în România suveranitatea naţională, controlul ce naţiunea e chemată al excercita în afacerile ei, seriozitatea reprezentanţilor ei, cu un cuvânt, astfel se joacă la noi farsa constituţională.

– „Plânge Ţara care, prin moartea Lui n-a fost scutită de cea mai aspră trunchiare…”.

– „La Putna, un călugăr bătrân mi-a arătat locul înăuntrul bisericii în care stătea odată aninat portretul original a lui Ştefan Vodă .După original, părul lung şi negru cădea pe spate. Căutătura era tristă şi adâncă ca şi cum ar fi fost cuprins de o stranie gândire. Coroana lui avea deasupra, în mijloc, crucea toată de aur împodobită cu cinci pietre nestemate. Sub crucea coroanei urmau Duhul Sfânt, apoi Dumnezeu Tatăl, cu dreapta binecuvântând, cu stânga ţinând globul Pământului. Am întrebat ce s-a făcut cu originalul ? Călugărul a răspuns ce însuşi auzise:întruna din zilele anului 1777: la miezul nopţii, buga, clopotul cel mare a început să sune de sine, întâi încet apoi mai tare şi mai tare. Călugării treziţi din somn se uitară în ograda monastirii. În înfiorata tăcere, în sunetul clopotului ce creştea treptat, biserica se lumina de la sine, înăuntru, de o lumină stranie şi nemaivăzută. Călugării coborâră într-un şir treptele chiliilor, unul deschide uşa bisericii şi-n acea clipă clopotul tăcu şi în biserică se făcu întuneric beznă. Candelele de pe mormântul lui Vodă se stinseră deşi avuseseră untdelemn destul. A doua zi portretul Voivodului Moldovei era atât de mohorât şi de stins încât pentru păstrarea memoriei Lui un călugăr ce nu ştia a zugrăvi, a făcut copia ce există astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormânt, lumina-se-va vechiul portret???

(În documentar, la mormântul poetului se recită „Mai am un singur dor”- p.a.)

– Avem instituţii europene ce ne costă o avere căci ne-am umplut cu droaia de nepoţi şi cuscri ai puternicilor clipei, dar avem azi garanţii mai multe de dreptate? Ia să vedem: (…) Azi se împlinesc ordinele când domnul prefect sau subprefect vroiesc să se răzbune asupra unui opozant. Statul e azi maşina prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici. Iată în ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului: Libertatea, Egalitatea, Fraternitatea! Apoi bune sunt? Bune!, dar au un cusur: Nu se potrivesc!

– „Drumurile s-au troienit şi comunicaţia telegrafică pare întreruptă. Nicio ştire din străinătate nu vine să ne lumineze asupra situaţiei. Tocmai acuma când toate celea par a fi atârnate de un fir de păr (…). În această izolare în care ne pune bătrâna iarnă, aceiaşi pe vremea craiului Decebal, când ţăranul dacic îmbrăcat cu cojoc miţos trecea Dunărea îngheţată, aceiaşi iarnă când Vodă ţinea Dunărea cu oştirile Româneşti… În această izolare ne apasă mai cu greu gândirea, la ce rău loc ne-au aşezat Traian împăratul, pe această muchie de lume, la acest vad de popoare care ne privesc pe noi ca pe un gard pe deasupra căruia se ceartă”.

Notă: (S-au folosit texte din articolele politice ale lui MIHAI EMINESCU publicate în ziarul TIMPUL în perioada 1870-1879 ). În documentar, peste mormântul Poetului se aruncă un pumn de fulgi de zăpadă şi un pahar cu vin. SFÂRŞIT!

*  *  *  *  *  *

Sursa: Documentarul TVR „Baladă în gerar” de Dominic Dembinski.
Producţie a Redacţiei Cultură, Religie, Ştiinţă.
(Selecţie din videoteca Paul Antoniu).
P. S: Părerile LUI! (Publicat de ZIUA LUI, sub titlul generic EMINESCU SĂ NE JUDECE)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: