Despre… MĂRTURII MARAMUREȘENE (II)

de Vasile BELE

Al. Florin ȚENE (LSR/UZPR), în eseul „OMUL TALENTAT SFINȚESTE NU NUMAI LOCUL DAR ȘI CUVÂNTUL SCRIS…”, pag.200-201, ne mărturisește: „Am primit zilele trecute, prin feciorul meu, dr. IONUȚ ȚENE, de la preotul Radu BOTIȘ, scriitor cu harul dat de Dumnezeu, să meșteșugească cuvântul, revista Mărturii maramureșene, anul II, nr. 2, martie, 2020, pe care o editează, broșura Viața vie a unui mănunchi de creștini români la care, lângă cupa cuvântului umplută cu harul sufletului, a surprins memoria clipei, pentru eternitate, imagini ale Bisericii de lemn monument istoric cu Hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din satul Arduzel din comuna Ulmeni, și cd-ul cu poezii și gânduri creștine recitate de Radu BOTIȘ, sub genericul Stropi de rouă divină, pag. 200. „Cele trei lucrări primite de la preotul Radu BOTIȘ le consider trei trepte pe scara sfințirii cuvântului românesc”, pag. 201.

Scriitoarea Olimpia MUREȘAN, Alprin NOTELE DE LECTURĂ, pag. 190-193, ne semnalează o apariție editorială: „VASILE ROBU – UN EMINENT ȘI DEVOTAT ÎNVĂȚĂTOR AL SATULUI ROMÂNESC DIN TRANSILVANIA”, scrisă de Înalt Preasfințitul părinte Irineu, Arhiepiscopul al Alba Iuliei, la Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2020. „Portretul spiritual-moral al învățătorului iubit și de pioasă amintire – așa cum îl descriu elevii lui de odinioară – cuprinde credința în Dumnezeu – virtute care l-a așezat sub acoperământul aripilor divine, s-a împodobit cu dragostea pentru aproapele, dragostea față de patrie insuflată învățăceilor, exigența constructivă, optimismul sănătos care îi dădea impuls să nu cedeze în fața dificultăților vieții, rafinamentul spiritual era o altă trăsătură a dascălului cu suflet de artist contemplativ și practic, deopotrivă – iubea natura cu plantele și animalele ei, onest și harnic – toate le făcea încredințat fiind că numai pe arborele muncii cresc florile plăcerii . Era conștient că rezultatele muncii se văd planificând viitorul, mergând spre el cu trudă”, pag. 193.

Constanța Abălașei-Donosă, ne face cunoscut că undeva în satul Chelința (MM), există o minune de elevă (18 ani), Raluca Maria RUS, și ne vorbește despre „exercițiile sale de exprimare”, pag. 186-189.

În arta plastică, în arta scrisului, în arta muzicală, teatrală, balet și multe altele trebuie studiu și exerciții enorme. Și cum spuneam, după un an de studiu a încercat să-și facă un repertoriu de simboluri având grijă cum și ce se întamplă, ca la prima lectură a unei cărți, să respecte întocmai sensurile literare. Vizitându-i un site personal unde și-a expus din lucrările proprii: peisaje, flori, portrete, fructe și alte obiecte, ca tehnică de lucru și punerea culorii în pagină, este făcută sub starea emoțională comună, unde de fapt, își și face simțită prezența în lumea comună”, pag. 186.

Prof. Liliana ROIBU, despre care am mai făcut rostire, supra, semnând Editorialul acestei reviste, la rubrica Tinere talente, „DE MÂNĂ CU EXCELENȚA! DE VORBĂ CU DUMNEZEU!”, pag 183-185, ne aduce în prim-plan activitatea literară, cultural-artistică, a tânărului Ioan Marian ACATRINEI – „solist, corist, purtător de cuvânt, participant în diverse activități culturale, umanitare. Debutează în literatură, în publicții, în anul 2018, participă la concursul Bucuria dreptului de a fi copil, Ediția a II-a, obține Premiul I”, pag. 183, … „Își dorește să promoveze tradițiile, așa cum le-a moștenit de la bunicii Elena și Stelian, (care cântă la fluier și caval, tatăl, la acordeon), așa cum a fost educat, preluând folclorul autentic, arta teatrală, de la mentorul prof. artist Liliana ROIBU”, pag. 184.

Prof. Aurel GHILEZAN, ne face cunoștință cu „TROIȚA – loc de închinare și mulțumire lui Dumnezeu”, pag. 178-180. „Când treci pe lângă o troiță și te închini înaintea ei, parcă simți că te apropie ceva de ea, parcă o energie te atrage, îți dă mângâiere, liniște, speranță. Dacă numărul bisericilor este mare, al troițelor este și mai mare. Ele sunt amplasate la bifurcații sau intersecții, unde se crede că spiritele răului au puteri sporite și pot pune stăpânire pe drumeți. Ori rostul amplasării acestor troițe la răscrucea drumurilor este tocmai de a alunga spiritele rele”, pag. 178.

Antoneta RĂDOI, redactor-șef Convorbiri literar-artistice, be semnalează un fapt mai deosebit… în plin „sezon” pandemiologic, dumneaiei marchează apariția volumului „Pandemia… nebunia (Coronavirusiada 2020)”, o culegere, în plină „pandemie, când, datorităinvaziei Covid 19, am fost obligați, între 16 – 15 iunie 2020, la #stați-acasă, perioadă destul de controversată, în care Ordonanțele de Urgență, date de guvernanții noștri, s-au succedat în ritm amețitor, bulversant și frustrant, prin absurdul lor, timp în care, fiecare dintre noi, precum niște arestați la domiciliu, am gândit, am simțit, am trăit și reacționat diferit”, pag. 174. În această culegere-antologie, îl găsim prezent și pe Radu BOTIȘ, (pag. 174-177). Felicitări! Iată, deci, că se poate gândi și pozitiv. Bravo Antoneta Rădoi! Felicitări tuturor participanților, nu puțini la număr…

Pe parcursul a șase pagini, (168-173), prof. Mircea BOTIȘ/pr. Radu BOTIȘ, ne prezintă un scurt dar foarte documentat studiu monografic al localității Ulmeni. „Din istoricul orașului Ulmeni”, putem afla: „Prima atestare documentară a actualului oraș Ulmeni datează din anul 1405 sub numele de SILIMEGHIU, nume care s-a metamorfozat în mai multe feluri și de mai multe ori de-a lungul timpului. Pe pagina a II-a a Evangheliei tipărite la Blaj în 1765, ca și în matricolele din 1822-1823, numele actualului oraș apare ca SULIMEDIU, fiind tradus, solul mediu, sau solul de mijloc. Avem de-a face, astfel, cu denumire latină. Nu trebuie să mire pe nimeni acest lucru, având în vedere faptul că localitatea noastră servea drept loc de popas pentru legiunea romană care își avea sediul la Porolissum (Moigrad), atunci când aceasta se deplasa spre Baia Mare, Ulmeniul fiind la jumătatea drumului”, pag. 169. Felicitări dragi prieteni pentru implicarea în descoperirea, valorificarea și tezaurizarea localităților noastre, acest lucru fiind o îndatorire morală a fiecăruia dintre noi. Bravo autorilor acestui studiu monografic! Felicitări celor care au susținut această valoroasă și frumoasă apariție editorială.

Aceeași Constanța Abălașei-Donosă, într-un alt articol, ne mărturisește despre „TERAPIA DOCTORIȚEI MARIA MONICA BURLACU”, pag. 164-167, întrebându-se: „Ce m-a determinat să scriu acest articol? Nimic mai simplu! Autoarea acestor lucrări, a vrut ca niciodată careva, să-i cunoască acest hobby. Sunt foarte multe persoane, fie tinere sau mai în vârstă care scriu ori fac artă în afara profesiei. Publică într-un an 8 sau 10 cărți, deschide tot atâtea expoziții, după care au îndrăzneala a se compara cu Blaga sau Păunescu, Țuculescu ori Luchian… Maria Monica Burlacu este medic în orașul Cluj-Napoca… A lucrat cu pacienți și colegi medici din toate colțurile lumii. A predat studenților din Irlanda, fiind un bun profesor, profesionist de excepție primind drept recompensa diferite trofee. Însă dorul de pământul natal, de Apusenii și Bucegii noștri, de arealul în care trăim cu cerbi carpatini și Dunărea albastră, a determinat-o să se reîntoarcă în Romania. Aici face același lucru util pentru copiii semenilor români, și nu numai”, pag. 164.

*          *          *          *          *          *          *          *          *          *          *          *

Prof. dr. Mihaela ROTARU, (pag. 158-161), face o minunată recenzie la „volumul de poezii…CA TĂMÂIA ÎNAINTEA TA, un succes de mare ecou, nu numai în plan literar, ci și cultural, în general privind, știut fiind faptul că, încă de pe arunci, preotul Radu Botiș era o personalitate marcantă a spațiului cultural (a transgresat de mult granițele băimărene, prin activa sa manifestare pe diverse și atât de numeroase paliere!). Acest mănunchi de poezii, de o sensibilitate aparte, a fost premiat la secțiunea VOLUM DE DEBUT, în cadrul FESTIVALULUI PRO UNIONE, Ediția a II-a, Baia Mare, în decembrie, 2001, obținând premiul Editurii Ariadna, pentru poezie religioasă”, pag 158. Repet, este vorba despre volumul CA TĂMÂIA ÎNAINTEA TA…, apărut la Editura Ariadna, Baia Mare, 2002.

Traducerea în limba engleză, inspirat realizată de către Liviu IVAN, sporește profunzimile de gând, de sentiment, de emoție și de trăire. Această nouă perspectivă aduce un plus de lumină ideilor enunțate, fie în versuri, fie în rânduri de proză – care posedă, înlăuntrul lor, eleganța și muzicalitatea specifică versurilor, dovadă de netăgăduit că, și în expuneri, în îndrumări morale, părintele Botiș rămâne sub mantia sa de… poet”, pag. 160-161.

Un „REMEMBER: GÂNDURI LA APARIȚIA REVISTEI MĂRTURII MARAMUREȘENE, AN II, NR. 2, MARTIE 2020”, ne împărtășește, cu emoție și bucurie, aceeași Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ, 156-157, care afirmă: „La jumătatea lunii martie 2020, a apărut revista de cultură, tradiție și atitudine civică Mărturii maramureșene , nr. 2, fondatori fiind Andreia (GHIB) BOTIȘ și scriitor Radu Botiș din Ulmeni, Maramureș. Această publicație apare trimestrial sub egida Uniunii Ziariștilor Prefosioniști din România și a Asociației Cultural Creștin Umanitare Ars Vivat, sub conducerea lui Radu Botiș. Colectivul redacțional al acestei reviste este: Constanța Abălașei-Donosă, Constantin Dobrescu, Gelu Dragoș, Aurel Ghizelan, Marius (Maxim) Morariu, Ana Cristina Popescu, Walter Uberhart”, pag. 156.

De la un capăt la altul, aceasta cuprinde: Critică literară, Grafică, Istorie, Însemnări literare, Impresii de călătorie, Amintiri, Memorialistică, Poezie, Proză scurtă, Spiritualitate, Teatru, Tinere talente – Andra Maria ARICIU, Raul Alexandru MITRUȚI”, pag. 157.

Ionuț CARAGEA, în eseul INFRĂȚIRI LITERARE, (pag. 151-153), face o recenzie la volumul ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPRESTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!, apărut la Editura Armonii culturale, Adjud, 2020, coord. Vasile BELE, Gelu DRAGOȘ și Nelu DANCI, afirmând: „Este un act de curaj să publici în ziua de azi o antologie care să cuprindă poeți și prozatori situați pe diferite paliere de vârstă și afirmare. … Apoi, cine este interesat să cumpere cărți de câteva sute de pagini, în care sunt incluși mulți autori necunoscuți sau altfel spus, nepromovați de revistele literare? Mai nimeni. Dar interesul, oricum, este altul”, pag. 151. În calitate de coordonator al acestei minunate antologii, în numele tuturor celor antologați (cuprinși în cele aproape 600 de pagini!), aduc un cuvânt de mulțumire pentru aplecarea asupra volumului spre a-l recenza. Prețuire și respect profund, domnule Ionuț Caragea. Mulțumesc pentru poemul dăruit cititorilor, și cuprins, drept motto, în volumul antologic, considerat extrem de valoros de către echipa de coordonare a acesteia, ca fiind unul reprezentativ cu o sensibilitate aparte.

Buna mea prietenă Ionica BANDRABUR, o poetă cu o sensibilitate extraordinară ce o are Slănic Moldova, semnează un laborios, important și extrem de interesant, de o frumusețe absolută, un „eseu-jurnal”. În fapt, concret, este vorba despre impresiile, trăirile și emoțiile care au cuprins-o în urma participării într-o tabără de literatură. Este vorba despre JURNAL DE CĂLĂTORIE, ÎN URMA TABEREI DE CREAȚIE LITERARĂ „DUNĂRE, VALS AL IUBIRII”, 3-5 IULIE 2020, DUNAVĂȚUL DE JOS, JUDEȚUL TULCEA, pag. 137-144.

Scriitoarea Ionica BANDRABUR, se remarcă printr-un lirism autentic, cu profunzime și detalii care trasnsmit emoție puternică. Iată, de această dată, în ipostaza de eseistă, și una veritabilă. Scrierile Ionicăi BANDRABUR, sunt extrem de interesante, trăirile sunt foarte frumos punctate cu „lux” de amănunte, cum ar zice, un critic literar. Te felicit dragă prietenă, și-ți mulțumim pentru aceste minunate clipe de adevărată emotie pe care ni le oferi. Prea îmi place acest eseu, încât mă simt obligat, să recunosc faptul că mi-e foarte greu să mă hotărăsc ce să citez, din text, după cutume, drept exemplu. Totuși, „risc!”, deși crede-mă aș cita întregul jurnal. Este minunat, și repet felicitările mele, in calitate de recenzor.

Întâlnirea la gara Tulcea cu primul om răspunzător-asumat pentru ceea ce urma să se întâmple, a fost cu scriitoarea Olga VĂDUVA GRIGOROV, coordonatoarea și organizatoare taberei de creație literară DUNĂRE, VALS AL IUBIRII, dar și cu alți oameni de cultură cum ar fi: Leliana Mihaela RĂDULESCU (Vîlcea), Angelica STĂNCIULOIU, pr. Constantin CIUBUC (Prahova), Petru T. GRĂDINARU (Vaslui), Florentina DANU (Brașov)”, pag. 138.

Priveam sălciile ce păreau a fi babe, niște bocitoare cocoșate de furtuni și ploi, încercând pe alocuri să îmi strecor privirea printre draperiile verzi-gălbui, unele cu broderii de puf ce se desprindeau și își luau zborul plutind deasupra apei, căutând parcăo locul sacru pentru smerenie sau să se ascundă de frigul ce va veni odată cu sfârșitul toamnei”, pag. 140-141.

Și câte n-aș avea a spune, dar am să vă las bucuria lecturării, la Dumneavoastră dragi prieteni-cititori.

Sub rubrica AUSPICII. GÂNDURI NEÎMPLINITE, IDEALURI FRÂNTE. REMEMBER PROF. TRAIAN RUS, pag. 145- 146, în această revistă ni se redau câteva frânturi e gând, al celui care a fost prof. Traian Rus, un înflăcărat promotor cultural din această zonă. Recunoștință eternă în fața unor asemenea oameni, iubitori de patrie, înflăcărați susținători ai patriotismului, tradițiilor și spiritualității românești. „Ziua de 31 august 2012 a fost pentru mine una de excepție. În sfârșit a sosit momentul pentru a putea scăpa de o povară care m-a apăsat din ce în ce mai tare în ultimii ani. Și în cazul meu sunt valabile poetului popular:

Când m-apropiu de-al meu sat,
Cunosc câinii pe lătrat,
Oamenii pe cuvântat,
Pe mama după oftat
. Toată viața mi-am dedicat-o comunității care m-a adoptat, Oarța de Sus, dar n-am făcut nimic pentru cei în mijlocul cărora am văzut lumina zilei și cu care mi-am petrecut copilăria. Conștiința, bat-o vina, în caz că există, te mustră destul de aspru. Apeluri u fost. Au fost chiar proiecte în care mă puteam implica”, pag. 145.

Din păcate, azi, prof. Traian RUS, nu mai este pământean, pentru a se putea bucura de toate acestea. Este doar amintire. Grăbit să plece în lumea fără doruri, și-a lăsat aici gândurile spre a fi împlinite, duse mai departe, finalizate, materializate, de urmași, crezând că lasă totul, pe mâini bune! Așa este. Proiectele continuă spre împlinirea lor. Dumnezeu să îi vegheze somnul! Drum lin printre îngerii cerului!

La rubrica PORTRETE DE ROMÂN, avem doi militari de frunte, ofițeri ai României, patrioți și înflăcărați luptători pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenești. Col. (rez.) Ioan CETERCHI și col. (rez.) Liviu Aurel PÂRJOL – un articol semnat de colectivul redacțional.

Felicitări bravi militari! Ne sunteți, ne-ați fost și ne veți fi repere adevărate, exemple de urmat, prin/pentru întreaga Dumneavoastră activitate profesională, pusă în slujba cetățeanului, pag. 147-150, dar și un veritabil articol, pag. 125-132, semnat de col. (rez.) Liviu Aurel PÂRJOL – secretar ANCMRR din M.A.I. filiala Pintea Viteazu’, denumit 128 DE ANI DE LA MIȘCAREA MEMORANDISTĂ!

Memorandul, document aprobat la Sibiu, a fost trimis printr-un emisar deghizat și a fost predat lui Eugen Bròte, vice-președinte al PNR, sosit mai înainte la Viena, care s-a ocupat de traducerea și caligrafierea lui în limbile română, germană și maghiară”, pag. 128.

Cred că am parcurs în integralitate această superbă revistă! Cel puțin asta era ideea. Aduc mulțumire tuturor celor care s-au implicat în această apariție editorială, indiferent sub ce formă! Este o muncă enormă! Succes în drumul literar, dragi prieteni. Mulțumesc pentru șansa de a mă (re)întâlni cu Dumneavoastră, fie și prin intermediul acestei superbe reviste!

Chiuzbaia, 4 noiembrie 2020, (V.B.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: