ANIVERSARE
Vasile Dan Marchiș
Născut la 3 decembrie, 1966 în comuna Asuaju de Sus, Maramureș. Și-a petrecut copilăria și diferite perioade din viață în comuna natală.
ACTIVITATE LITERARĂ
A debutat cu versuri în cotidianul Graiul Maramureșului, în anul 2000.
Este publicat cu versuri în revistele:
„Familia”, „Neuma”, „Argeș”, „Vatra Veche”, „Alternanțe”, „Surâsul Bucovinei”, „Meridianul Cultural Românesc”, „Litere”, „Plumb”, „Boem@”, „Mărturii culturale”, „Caligraf”, „Leviathan”, „Arte”, „Revista nouă”, „Helis”, „Taifas literar”, „Negru pe Alb”, „Spații culturale”, „Nord literar”, „ECreator”, „Moldova literară”, „Bogdania”, „Sintagme literare” etc.
Este prezent cu versuri în unele antologii, dintre care amintim:
– Antologia – Poetica Cenaclul Poetic Schenk, alcătuită de scriitorul și traducătorul Christian W.Schenk;
– Anotimpul Iubirii, a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, alcătuită de Baki Ymeri;
– O Antologie a Poeziei maramureșene de la poezia populară până în 2009, realizată de Nicolae Scheianu;
– Fondator al revistei Sintagme codrene;
– Membru al Ligii Scriitorilor din România.
Cărți publicate:
– Microepistolele tristeții, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2005;
– Verbe exilate, editura Scriptorium, 2006;
– Zodii contrafăcute, Editura Eurotip, Baia Mare, 2008;
– Zodii de rezervă, Editura Amanda Edit Verlag, București, 2015;
– Meditațiile Bucuriei, Editura Amanda Edit, București, 2018;
– Zodii de rezervă 2, Editura Amanda Edit, București, 2019.
Distincții:
– Premiul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș, la Festivalul Național de literatură, Cicârlău, 2004;
– Premiul cotidianului „Informația zilei de Maramureș” la Festivalul Național de Poezie Vișeu de Sus, 2009;
– Diploma de excelență din partea Primăriei orașului Ulmeni pentru activitatea scriitoricească și contribuția la promovarea culturii și spiritualității românești, în cadrul zilelor orașului, în anii 2015 și 2019.
*****
COPILAŞUL REGĂSIT
de Vasile Dan MARCHIȘ
Cade o ninsoare ca un lucru făcut de probă
precum experimentele în laborator
de parcă astfel Dumnezeu își măsoară puterea
în ritmul cel mai grăbit posibil
în regim de experiment astronomic
Astfel pământul a devenit
un laborator de proporții nemăsurate
în care fiecare om este un Yeti (om al zăpezilor)
mai mult sau mai puțin evoluat.
Ninsoarea căzând prea abundentă și imprecisă
peste omenire
semnifică fără noimă, fără rând
o istorică nereușită migrare,
o imposibilă iubire
și o pedeapsă fără acoperire…
Și fuga acelui copilaș către nu se știe cine
semnifică drumul îndurărilor plin cu refugiați,
canonul istoriei zăpezilor veșnice…
Copilașul a căzut odată în zăpadă…
Apoi încă odată și iar a treia oară
sub crucea de zăpezi veșnice,
strigând: „Mamă, nu-s prea multe jucăriile care
mi le-ai lăsat
dar sunt toate de zăpadă…!”
Iar zăpada cădea prea abundentă ca o bizară fantezie
vrând a se situa prin asta la rang de paradă
dar e o mascaradă
cum că nu se pot face oameni în toată firea
doar din zăpadă.
Când se credea despre copilaș
că saltă prin zăpadă de bucurie
și că e de cineva supravegheat sau așteptat
cumplit striga după cineva și se căznea
să nu-și dea tribut zăpezilor, inocența…
Atunci prin instinctul matern și antic
al omului modern neîmplinit
care amână ceasul judecății,
copilașul a fost luat în brațe de bunica lui…
„Dragul meu ești teafăr?”
Copilașul lăcrimând puțin, a spus:
„Nu-s prea multe jucăriile pe care mi le-a lăsat mama,
dar sunt toate de zăpadă…”
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis” vă urează „La mulți ani!”
e-Bibliotheca septentrionalis 