AM CITIT ÎNTR-O POVESTE…
despre acei tineri curajoși
de Melania RUSU CARAGIOIU
Iarna te îndeamnă-adesea
Să pornești cu ea la drum;
Hotărârea luată-n pripă
Îți șoptește Hai, acum!
Pregătindu-se în grabă
Doi prieteni dintr-un sat,
Spre oraș, fără zăbavă
Au plecat cu troica – navă.
I-a surprins pe cei doi tineri
Vifor, răscolit din Nord…
Nu era nici o suflare –
Spații fără de norod!
Caii sub nămeți rămas-au
Sub poveri calde de blănuri,
Troica troienită-n nea
A rămas cu tot ce-avea.
Iar cei doi curajoși tineri
Cu patinele-n picior
Au plecat pe râul bocnă
Înghețat, spre… ajutor…
În cojoace vătuite și ușoare de purtat,
Înfundând pe cap căciula,
Firul apei l-au urmat.
O haită de lupi se-arată!
Ce să facă atunci băieții?
S-au speriat: vor pierde lupta,
Peste câmpuri, cu nămeții.
Și-au gonit pe pârtia bună,
Tot pe râul înghețat!
Haita sângeroasă aleargă!
Oare prada le-a scăpat?
Fug patinele-ascuțite;
Îi fugăresc lupii răi;
Iarna a netezit cărare –
Râul înghețat, spre văi…
Lunecă pe luciu-oglindă
Lunecoasele patine,
Lunecă haita flămândă
Fără spor! Crunte jivine!
Îndelung, când cade seara
Lupii urma le-au pierdut!
O lumină văd pe maluri!
Inimă, curaj și minte
Au învins zăpezi și moartea,
Cu izbândă înainte!
