PRIMĂVARA / MUSTĂȚI NEGRE PE BOTIC

de Melania RUSU CARAGIOIU

Pisoiaşul meu cel mic –
Mustăţi-negre-pe-botic,
A fugit ieri pe-nserat;
Să vedeţi ce s-a-ntâmplat:
Toată lumea e la cină;
La desert, tarte şi lapte.
Dar deodată o vecină,
La portiţă tare bate!
Cine-i? Ce-i? Sări bunicul,
De la masa din umbrar.
– Pleacă Fane militar?
Sau ce-i, frate, aşa urgent?
(Vezi, bunicul rămăsese
Cu deprinderi de sergent,
De la vechiul regiment.)
Sare Gelu şi deschide:
– Sărut mâna, Tanti Ana!
Tanti astăzi nu surâde;
Încruntă urât sprânceana:
– Vă rog, luaţi pe „Miorlăilă”!
E în plopul de la geam;
Miaună de-ţi face milă!

………………………………….

Micul meu pisic poznaş
De pe gard sări în plopul
Vecinului buclucaş…
Ar sui mai sus, i-e frică!

E doar un pui… de pisică;
Să coboare jos nu poate –
Treabă complicată, frate!
– Ne scuzaţi! Răspunde mama,
Cu o mină supărată;
Vom lua acuma scara,
Şi-l dăm jos pe Mâţu-ndată!

………………………………………

Toate bune. Dar cum facem?
Scara mică, plopu‘-nalt!
Miţu, prost, cum ne zăreşte
Face până jos un salt…
Eu, încremenit şi palid,
Vreau să-i sar în ajutor,
Dar pisoiul meu, obraznic,
A luat-o la picior!
Să-mi mai fie mie milă,
Că te bate Tanti Ana?
Că ţi-ai rupt, sărind, piciorul?
Stai, că-ţi dau eu! Lighioană!
Vine seara, cade deasă;
Am intrat cu toţi în casă.

…………………………………………

Cin’ se-alintă printre noi?
Drăgălaşul de pisoi!
Am uitat de supărare…
Simt cât îl iubesc de tare!