CREAȚIA DESĂVÂRȘITĂ

de Daniela VÎLCEANU

Dumnezeu prea’nalt
Minune a creat
Întru desăvârșire
Pământul să-l termine
Și nu s-a odihnit
Pân nu a înfăptuit.

………………………….

A pus parfum din flori
A luat plutiri din nori
Strălucire din soare
Din curcubeu culoare
I-a dat rod de pământ
Plutirea cea de vânt
Grație de gazelă
Trăire efemeră
I-a descântat de leac
Vara pe înserat
Cu șoapta în apus
Cu gându-n zare dus
I-a suflat la ureche
Cuvânt fără pereche
Ce spunea a descânt
Să-i fie de alint.
I-a dat poftă de viață
Crâmpei de dimineață
Liniște a dăruit
Luând din asfințit
Căldura cea din vară
Răceala cea din iarnă
Dulceața fructelor
Vuietul furtunilor
Cântecul păsărilor
Tăișul fulgerelor
Din lună a luat mister,
Farmecul efemer
Când i l-a dăruit
Atunci s-a odihnit
Minunea a privit
Vrăjit, mirat, uimit
El a încremenit
De ce-a înfăptuit.
– Dar, vai, ce mai minune
FEMEIE, zic, a-i spune
Să-i dau un rost pe lume.
Și-n cerul lui înalt
L-a creat pe bărbat
I-a picurat în suflet
Parfum de nebunie
L-a dus la cea minune
I-a tulburat din minți
I-a dat multe dorinți
Le-a descântat în gând
I le-a șoptit pe rând
Mintea i-a zbuciumat
Sărmanului bărbat
Nume „Adam” i-a dat
Și „OM” a prins a-i spune
Mi l-a strigat pe nume
I-a dăruit femeia
I-a spus că este cheia
Și singurul lui scop
Apoi gătat-a tot
În rai i-a aruncat
Și i-a abandonat
Să își facă de cap.

Martie 2017