Despre un anume simţ

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Se cunoaşte îndeobşte că omul posedă cinci simţuri. Are, aşadar, prin intermediul şi sprijinul acestora, cinci porţi spre cunoaştere. Văzul, auzul, mirosul, gustul şi simţul tactil – iată cele cinci „facultăţi” ale oamenilor în şi prin care se realizează adaptarea la mediu, „perceperea” prin care interiorizăm lumea exterioară.

Dincolo de aceste simţuri, în înţelesul strict al termenilor, se vorbeşte despre „simţul practic”, „simţul moral”, „simţul comun”…. Sau despre bunul-simţ!

Toate simţurile sunt bune şi e bine să le ai pe toate. Dar să nu uităm că istoria şi sociologia au adus în discuţie şi „simţul proprietăţii”, pe care cei ce nu-l au îşi riscă existenţa. Iar de la o vreme încoace derivările termenilor, impuse chiar de realitate, au ajuns cu discuţia la „simţul proprietăţii termenilor”. Un simţ foarte important pentru toţi şi de care depinde reuşita înţelegerii dintre oameni chiar în interiorul aceluiaşi perimetru lingvistic.

Auzim adesea cuvinte stâlcite, aruncate aiurea în conversaţii, nepotrivite cu conţinutul de limbaj comunicat. Cuvinte fără sens şi semnificaţie potrivite, fără loc şi locaţie adecvate. Şi nu doar la oameni simpli, fără pregătire de viaţă suficientă. Ci chiar şi la oameni care au absolvit învăţământul superior.

Iar paradoxul, pe care semiologii, lingviştii, logicienii, semantiştii, filosofii ş.a.m.d. nu-l pot dezlega, e legat de faptul că tocmai „oamenii cu simţul proprietăţii” sunt cei mai puţin pregătiţi când e vorba de „simţul proprietăţii termenilor”!

(la 19 martie 2011)

Sursa: Teodor Ardelean, Pietre unghiulare pentru o… bibliotecă de idei, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2015, p. 13.