IN MEMORIAM – Vasile LECHINȚAN

Vasile Lechințan

(21 ianuarie 1949, Silvașu de Câmpie – 09 iulie 2021, Cluj-Napoca)

Sunt oameni pe care este de ajuns să-i întâlnești de două-trei ori în viață pentru a ști că sunt atinși de lumina divină, la rândul lor atingând, ocupând în sufletul celui cu care se întâlnește, un loc luminos ce va rămâne peste timp doar al lor.

Dincolo de elita intelectuală din care fac parte, oamenii aceștia se deosebesc din mulțime prin: simplitate, modestie, generozitate, dragostea față de aproapele, oricine ar fi el! Sunt oameni lipsiți de orgolii cărora nu le este teamă să coboare din funcții, să aprecieze, să încurajeze, să încredințeze, să crediteze acolo unde simt că este cazul. Sunt oameni care-și văd de lungul sufletului, sacrificându-se zi de zi pe altarul misiunii nobile ce le-a fost încredințată, convinși fiind că rostul lor în lume este de a lăsa în urmă o zestre intelectuală de mare folos generațiilor viitoare. În acest caz, aceea de a cerceta istoria neamului românesc, cu precădere pe cea din spațiul nostru transilvan, apoi de a scoate în lumina scrisului adevăruri istorice care nu pot fi contestate. În liniște, fără a face valuri, cu demnitate și înzestrați cu mare dragoste de țară și de neam, militând pentru afirmarea identității și unitatea neamului românesc. Dincolo de capacitățile intelectuale ieșite din comun, oamenii aceștia rămân modele de dăruire, de frumos, de omenie, de patriotism. Repere pentru cei de azi, pentru cei de mâine, pentru generațiile care vor urma, și care sperăm, vor mai citi ceva…

Așa a fost marele istoric dr. Vasile LECHINȚAN – intelectual de marcă, cercetător, arhivist, publicist, scriitor, un mare patriot, membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Cluj-Napoca, „un valoros și statornic cercetător al istoriei românilor din județele Covasna și Harghita și al conviețuirii acestora cu secuii/maghiarii” așa cum frumos scria prietenul de o viață al domniei sale, prof. dr. Ioan Lăcătușu din Sfântu Gheorghe.

Îmi vine greu să scriu despre dumnealui la timpul trecut… Am tot sperat, ca toți cei care l-au cunoscut și apreciat, că se va însănătoși, că ne vom revedea în toamnă la Izvoru Mureșului, în jud. Harghita, unde ne-am întâlnit anul trecut ultima dată, să-i mărturisesc cât de mult a contat sprijinul domniei sale oferit la timpul potrivit, vorbele de încurajare, aprecierea cu care m-a onorat și la care nu știu dacă mă voi putea înălța vreodată. Să-l încredințez de prețuirea și admirația mea pentru frumoasele scrieri cu care ne-a încântat în fiecare zi „Jurnal din anii ciumei Covid 19”. Girul domniei sale, prin prefațarea cărții de debut în publicistică – La pas prin Patria Mamă ,- rămâne pentru mine cel mai important reper, un semn luminos la care mă voi raporta ori de câte ori mă voi rătăci, prinsă în tăvălugul nefericit al vieții.

Prea târziul și-a făcut loc în nefasta zi de vineri 9 iulie, când dragul nostru domn Vasile LECHINȚAN, un prieten de suflet și susținător al covăsnenilor, a pierdut lupta cu viața, lăsându-ne pe toți copleșiți de trista veste.

În golul lăsat de plecare la cer a domniei sale, rămâne o operă inegalabilă, un nume înscris în elita intelectualilor ce nu va fi uitat nicicând: marele istoric Vasile LECHINȚAN! Dumnezeu să-l ierte și să-l primească în ceata îngerească.

Familiei și celor care l-au prețuit, condoleanțe.

Mihaela Aionesei,
09 iulie 2021, Târgu Secuiesc

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: