„Suntem din plămada din care sunt făcute visele, iar scurta noastră viață o întregește un somn”.
(Prospero – „Furtuna”, W. Shakespeare)
Ne-au părăsit două personalități uriașe ale sportului și teatrului românesc! Ivan Patzaichin și Ion Caramitru! E prea mult…!
Ivan Patzaichin (n. 26 noiembrie 1949, Mila 23, Crișan, Tulcea, România – d. 5 septembrie 2021, București, România) a fost un canoist român, de etnie lipoveană, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.
A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport în 1975, și a devenit membru al Clubului Sportiv Dinamo din București.
A participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vară: Mexico 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 și Los Angeles 1984. La cele cinci ediții a cucerit 7 medalii: 4 de aur (C-1 1000 m: 1972, C-2 1000 m: 1968, 1980, 1984) și 3 de argint (C-2 500 m: 1980, 1984; C-2 1000 m: 1972).
A câștigat 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 și 1982, Tampere 1973 și 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 și Nottingham 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m: 1973, 1977; C-1 10000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1000 m: 1970, 1981, 1983; C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m: 1975, C-2 1000 m: 1971, C-2 10000 m: 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1000 m: 1974, 1978, 1979; C-1 10000 m: 1974, 1977, 1979). A câștigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediție Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.
La data de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă, Ivan Patzaichin, din Ministerul Administrației și Internelor a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), în rezervă.
Distincții:
Începând din anul 1968 a fost Maestru Emerit al Sportului, în 1982 a fost declarat Maestru Internațional al Sportului, iar din 1991 a devenit Antrenor Emerit.
În anul 1990 i s-a decernat din partea Comitetului Olimpic Internațional Ordinul Olimpic Colanul de Argint, fiind al treilea sportiv român deținător al acestui ordin.
În anul 2000 a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer, iar în anul 2008 a primit Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I.
În 2010 a fost distins cu Decorația Regală „Nihil Sine Deo”, primit prin ordinul Majestății Sale Regelui Mihai I, Șeful Casei Regale a României.
În 2019 a primit cea mai înaltă distincție oferită de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Colanul de Aur. Tot în 2019, la 26 noiembrie, lui Ivan Patzaichin i s-a oferit cea mai înaltă distincție a statului român: Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Cavaler
A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo București timp de 43 de ani, 18 ani în calitate de sportiv și 25 ani ca antrenor.
******
Ion Caramitru
„În noaptea aceasta o să dorm puțin, dar fericit…” (Ion Caramitru)
Ion Caramitru (n. 9 martie 1942, București, România – d. 5 septembrie 2021, București, România) a fost un actor de teatru și film, regizor și politician român. A fost ministru al Culturii între 1996 și 2000. A fost căsătorit cu actrița Micaela Caracaș și a avut trei băieți: Ștefan, Andrei și Matei Caramitru. A fost președinte al UNITER din 1990, iar începând cu anul 2005 a fost directorul Teatrului Național din București.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, debutând cu un an mai devreme la Teatrul Bulandra – cu rolul principal în Hamlet de William Shakespeare. Și-a continuat angajamentul la teatrul Bulandra un timp, jucând și în spectacole la Teatrul Național București și în diverse alte teatre.
Ion Caramitru a fost protagonist într-o serie de producții teatrale ale unor regizori precum: Liviu Ciulei, Moni Ghelerter, Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Sanda Manu, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu și Sică Alexandrescu (jucând în piese precum Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Moartea lui Danton de Georg Büchner, Oresteia de Eschil, Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams, Mincinosul de Carlo Goldoni și în multe piese ale lui Shakespeare). Ca regizor de teatru, operă și operetă, a pus în scenă lucrări de Frederick Loewe (My Fair Lady), Marin Sorescu (A treia țeapă), Benjamin Britten (Micul coșar), Aleksei Nikolaevici Arbuzov (Minciuna), și Shakespeare (Neguțătorul din Veneția); adaptările sale la La Tragédie de Carmen a lui Peter Brook și Eugene Onegin de Piotr Ilici Ceaikovski au fost găzduite de Grand Opera House din Belfast, Irlanda de Nord etc.
Ion Caramitru a jucat în peste 40 de filme de lung metraj, făcându-și debutul cu rolul secundar în Pădurea spânzuraților în regia lui Liviu Ciulei (1964). Printre cele mai cunoscute roluri sunt Vive în Diminețile unui băiat cuminte (1966), Ștefan Gheorghidiu în Între oglinzi paralele (1978), Ștefan Luchian în Luchian (1981) și Socrate în seria Liceenii (1985-1987). Pentru rolul din Luchian, regizat de Nicolae Mărgineanu, i-a fost decernat Premiul Special al Juriului în cadrul Festivalului Național al Filmului din 1984. Mai târziu, Caramitru a jucat roluri minore în filme străine: el a fost anarhist în 1991 în Kafka, Tatevski în Citizen X (1995), Zozimov în Mission: Impossible (1996), contele Fontana în Amen. (2002) și un imigrant bulgar în Irlanda în Adam & Paul (2004) etc.
În mai 2005, el a câștigat concursul pentru funcția de director al Teatrului Național București, înlocuindu-l pe Dinu Săraru. Ca semn al aprecierii pentru întreaga sa activitate, în 2012 a primit o stea pe Aleea Celebrităților – Walk of Fame, din Piața Timpului din București.
La 19 februarie 1990, odată cu constituirea Uniunii Teatrale Române — UNITER, Consiliul de conducere al acesteia l-a ales ca președinte pe Ion Caramitru. Gala UNITER, prezentată în fiecare an de Caramitru, este unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România.
De-a lungul carierei sale, în calitate de președinte al Societății de Cultură Macedo-Române, cu care Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a semnat un protocol de colaborare în anul 2015, a promovat și susținut identitatea culturală, etnică și lingvistică a aromânilor, ramura balcanică a poporului român.
„Noi suntem români. Sunt român și după tată, și după mamă. Ei sunt aromâni, dar a fi aromân nu înseamnă a fi mai puțin român – apropo de a-ul acesta care se pune în față, care nu neagă, ci întărește” (Ion Caramitru).
Decorații și distincții
Ofițer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (decorat în 1995 de către Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord);
Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor (Chevalier des Arts et des Lettres, Franța 1997);
Ordinul pentru Merit al României în grad de Mare Cruce, 2000;
Doctor Honoris Causa al Universității de Arte „George Enescu”, Iași, 2008;
Crucea Casei Regale a României;
Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, 2017;
Ordinul Soarelui Răsare, înmânat de ambasadorul Japoniei la București, 2017;
Cetățean de onoare al Bucureștiului, 2017;
Cetățean de onoare al municipiului Ploiești, 2006.
Marele actor Ion Caramitru va rămâne în memoria și inima românilor de pretutindeni pentru întreaga sa activitate artistică.
I-am cunoscut, i-am admirat, am învățat de la ei.
Dumnezeu sa-i odihnească!
Sursa foto și date biografice: Wikipedia
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
e-Bibliotheca septentrionalis 