VASILE IGNA, la ceas aniversar!

Vasile Igna

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis” vă urează
La mulți ani!

Cu sau fără voia noastră, scriem toată viața o singură carte. O carte ca un copac ale cărui ramuri se ridică spre cer, dar care are rădăcinile în solul capricios, și greu de desțelenit, al visului. Suntem, altfel spus, părinții, urmașii și mărturisitorii propriilor iluzii, ezitări, strădanii și neputințe, arhitecții și zidarii unui claustru cu zăbrele de ceață. În chiliile lui, poruncile, limba, dicția, stilul, prozodia se pot modifica, dar rigorile visului rămân neschimbate. (Vasile Igna)

VASILE IGNA s-a născut la 4 martie 1944 în Ardusat, Maramureș. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1966). După un stagiu de trei ani ca profesor într-o școală gimnazială din Câmpia Transilvaniei (Gădălin), a lucrat timp de 25 de ani la Editura Dacia, al cărei director a fost între februarie 1990 și octombrie 1994. A fost diplomat, însărcinat cu afaceri culturale, la Ambasada României și Institutul Cultural Român din Paris (1994-2000), Ministerul Afacerilor Externe din București (2000-2002) și Ambasada României din Berna (2002-2007). Locuiește în Cluj, trăiește pe Valea Căprioarei din Feleacu.

Poezie: Arme albe, Editura pentru literatură, 1969; Fum și ninsoare, Editura Dacia, 1972; Provincia cărturarului, Editura Dacia, 1975; Starea de urgență, Editura Cartea Românească, 1981; Grădina oarbă, Editura Dacia, 1984; Insula verde, Editura Cartea Românească, 1986; Orbite, Editura Cartea Românească, 1989; Călăuzele oarbe, Editura Albatros, 1999; Clepsidra cu cenușă, antologie, Editura Didactică și Pedagogică (colecția Akademos), 1999; Urme și semne, Editura Limes, 2004; Provincii. Grădini. Orbite, antologie, postfață de Ion Pop, Editura Dacia, 2006; Lumină neagră, Editura Limes, 2008; Brume, antologie, Editura Dacia, 2010; Animale domestice, Editura Limes, 2011; Locuri pustii, Editura Cartea Românească, 2013; Periscop, Editura Cartea Românească, 2019.

Proză: Ora morilor de vânt, proză scurtă, Editura Dacia, 1978; Andante, roman, Editura Limes, 2006; Camera obscură, roman, Editura Limes, 2013; Ora închiderii, roman, Editura Cartea Românească, 2016.

Eseuri: Naufragii în Bibliotecă, Editura Albatros, 2000; Subteranele memoriei, Editura Universal Dalsi, 2001 (Premiul Fundației Gheorghe Ursu, 2001); Marx contra Isus, Editura Universal Dalsi, 2003.

Cărți pentru copii: Poveștile ariciului Păpădie, Editura Dacia, 1999; Pisoi mai mari, pisici mai mici și un castel cu cinci pitici, Editura Limes, 2009.

Poeziile sale au apărut în reviste literare, antologii sau volume de sine stătătoare în Franța, Germania, Anglia, Italia, Austria, Grecia, Belgia, Elveția, Polonia, Serbia, Macedonia, Canada, Ungaria, Statele Unite, India, Coreea de Sud. Este membru al Uniunii Scriitorilor și PEN Club, laureat al mai multor premii literare.

Vasile Igna în colecțiile Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare: https://bibliotecamm.ebibliophil.ro/cauta?q=Igna+Vasile+

NU TRECE

de Vasile IGNA

Nu trece cu grăbire peste nopți peste ani
nu alerga, privește în urmă spre cel
ce vine, ești poate tu acela
ce te urmează și
încearcă să te ajungă
Nu te grăbi
nu e nimeni acasă
perdelele-s trase
îmbrăcămintea-n dulapuri
cusută-i de molii și fluturi
Cad fulgii ca niște licurici
peste urmele tale,
ei ce nu mai luminează nimic
decât, poate, această întrebare,
acest îndemn: nu alerga, nu te grăbi
poate ești tu cel ce te
urmează, cel ce vine spre tine
și vrea să te-ajungă.

******

Cu Vasile Igna pășim, e limpede, în perimetrul – inextricabil, sacru și profan – al poeziei: al celei dintre euforie și deznădejde, dintre alean și subite accese de resemnare, dintre surâs și ușoară compătimire, dintre înfrângerea sinei și contemplarea aprigă (cu angelică iubire ori nițel înveninat sarcasm) a lumii de afară. […] Poezia lui e de aceea neunitară, cumpănită între extreme, contradictorie adesea, elegantă, strunită, poate și semeață, veridică, amatoare de scurtături, aluzii, încifrări și neușurințe. E o poezie subtilă, puternică, fascinantă, subteran ritmată, netemătoare de taine, iscodiri și ambuscade. Proprie îi este o extremă detașare (de lucruri, de oameni, de mediu), concomitentă unui interes pătimaș pentru tot ce ființează și se petrece în jurul său. (N. Steinhardt, 1987)

******

Vasile Igna este poet, deși scrie și proză, om delicat și tăcut. Pare a se răsfrânge în el însuși. Nu se apără excesiv de ceilalți, dar nici nu se predă numaidecât. Sentimentele și le păstrează pentru cărți care alcătuiesc provincia lui de cărturar nostalgic nimerit din greșeală printre vietățile crude din lumea mare. Politicos, refractar prin structură la vulgaritate, discret fără exuberanță, va fi întotdeauna un om și un poet închis între petalele sufletului său ca într-un mare și roșu trandafir. (Nicolae Manolescu, 1982)

(Vasile Igna, „Grădina oarbă”, Editura Dacia, 1984; preluat în „Cartea din vis . Antologie de autor 1969-2019”, Editura Școala Ardeleană, 2020, p. 143; Pe copertă: Silviu Oravitzan, „Poarta”, tehnică mixtă pe pânză, 1998.)

Sursa: Editura Școala Ardeleană

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA