Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 477 (1 – 15 Septembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Delia Florea_Toamna

Dragii mei enoriași!

Septembrie. De câte ori vine septembrie auzim mai bine gălăgia de copii, râsul, ţipătul şi paşii lor. De câte ori vine septembrie se varsă o picătură de copilărie şi de nostalgie în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne amintim c-am fost şi noi cândva pui de oameni, că am avut aceleaşi gânduri, aceleaşi speranţe, aceleaşi idealuri şi aceleaşi poticniri.

Trec pruncii iar la şcoală şi înfloreşte primăvara în râsul lor. E atât de sincer, atât de spontan, atât de curat. Într-o lume crispată, alergândă, orbită de setea de bani, de putere, de înavuţire, o lume în care rânjetul a luat demult locul zâmbetului de copil, septembrie produce un adevărat impact în mulţi dintre noi. Redescoperim râsul şi bucuria de copii, minunile acelea ale lumii, pe care aproape le uitasem. Pentru o clipă măcar, dacă uităm ura, intrigile, procesele, afacerile, temerile, războaiele, catastrofele şi toate celelalte griji ce ne apasă zi de zi ca o povară şi ca un blestem, e bine, e foarte bine.

O clipă măcar de s-ar simţi iarăşi fiecare dintre noi copil, cu suflet curat şi înfloritor, cu sinceritatea pe buze, fără ură în privire, cu casa sufletului măturată şi înnoită, septembrie ar fi, într-adevăr, sub zodia Fecioarei, a renaşterilor, a copilăriei umanului din noi.

Nu lăsaţi septembrie să treacă, fără să vă limpeziţi sufletul cu reînvierea copilăriei din voi. Scoateţi-o dintre amintiri, dintre rufe aruncate, spălaţi-o, curăţiţi-o şi îmbrăcaţi-vă sufletul cu ea măcar o clipă. Dacă nu veţi reuşi, înseamnă ca aţi murit demult, că sufletul vi s-a pietrificat, că nici o bucurie adevărată nu o mai puteţi trăi. Din energiile benefice ale Cosmosului ce se revarsă, cea mai frumoasă e a sufletului vostru. E cea mai de preţ comoară din câte sunt pe pământ şi cel care nu o are e sărac, e prea sărac pentru a mai fi Om.

*

Cuvinte părintești. Continuăm să redăm câteva gânduri și sfaturi ale Sfinților Părinți privind înțelesul cuvântului „Aproapele” și raporturile pe care trebuie să le avem cu „aproapele” nostru:

Oricine tratează cu blândeţe şi cu bunătate pe aproapele său şi nu se răzbună contra acelora care îl ofensează şi răspunde îngrijirilor de acest fel prin binefaceri, acela poate fără teamă să dea numele de Tată Domnului (…). Să nu dojenim cu amărăciune greşelile aproapelui, să le acoperim pe cât este posibil cu valul tăcerii (…). Aţi mânjit prin cuvintele voastre reputaţia aproape­lui? Renunţaţi la orice clevetire şi luaţi ca leac iubirea. Să facem aşa cu fiecare din greşelile noastre şi să ne ferim de a le trata cu uşurinţă (…). Multe virtuţi pot să ne aducă favoarea lui Dumnezeu, să ne facă în ochii Săi drepţi şi plăcuţi, dar ceea ce ne atrage cu preferinţă bunăvoinţa cerească, este iubirea aproapelui (…). De aceea ai cuvânt, de aceea ai limbă şi gură, ca să îndrepţi pe aproapele. Singure, animalele nu se îngrijesc de aproapele lor, iar tu, care chemi tată pe Dumnezeu şi frate pe aproapele tău, îl vezi pe acesta făcând o mulţime de rele şi taci, preferând mai mult dragostea decât folosinţa lui sufletească? Nu, vă rog, căci nu poate fi o altă probă mai mare de iubire adevărată, decât aceea de a nu trece cu vederea pe fraţii care greşesc. Ai văzut, poate, pe unii duşmănindu-se; ei bine, intervino între ei şi rupe duşmănia! Ai văzut pe alţii răpind cu lăcomie averile străine; împiedică-i de la această faptă! Ai văzut nedreptăţiţi, ia-le apărarea, căci prin aceasta nu le-ai folosit lor atât cât ţie însuţi! (…). Dacă tu te găseşti departe de rele şi necazuri, aceasta să nu te facă să rămâi fără simpatie şi fără compătimire faţă de cel necăjit, căci aproapele tău, suferind rele, tu eşti dator de a împărţi cu el nenorocirea lui. Aşadar, lăcrimează cu el, ca să-i uşurezi tristeţea; bucură-te cu el de bucuria lui, ca să-i adânceşti veselia şi bucuria, ca să întăreşti dragostea. Mai înainte de el pe tine însuţi te foloseşti, căci prin lacrimi tu te vei face mai milostiv, iar prin faptul că te bucuri cu el când se bucură, adică când propăşeşte în ale sale, tu te cureţi de orice invidie şi zavistie (…). Chiar de ai sta nemâncat, chiar de ai dormi pe pământ, chiar de ai mânca cenuşă şi ai plânge într-una, dacă cu nimic n-ai folosit pe altul, nimic mare n-ai făcut (…). Vrei să îndrepţi pe fratele tău? Plângi, roagă-te lui Dumnezeu, ia-l la o parte şi sfătuieşte-l, îndeamnă-l, îmbie-l… Arată dragostea faţă de păcătos, încredinţează-l că dacă-i po­meneşti păcatul lui, o faci cu gândul să-l sfătuieşti şi să-l îngrijeşti, nu cu gândul de a-l face de râsul lumii, îmbrăţişează-i picioarele, sărutându-l, nu-ţi fie ruşine, dacă cu adevărat vrei să-l tămăduieşti” (SF. IOAN GURĂ DE AUR).

*

In memoriam: Grigore Maerean (II)

Cu puține zile înainte de plecarea din această lume scria:

„Am avut darul de la Dumnezeu, ca începând cu anul 1951, să suport nenumărate lipsuri, boli de multe feluri, care acum nu le mai am. Am fost ameninţat, am fost lovit, am fost la pământ trântit şi călcat cu picioarele, mi s-au adus multe înscenări, apăsări grele, am fost purtat de la o miliţie la alta.

Câţiva zeci de ani am fost supus la nenumărate întrebări dacă există Dumnezeu sau nu? Domnul ştie numai câte împuţinări de suflet am avut. Poate Dumnezeu a rânduit ca să am convorbiri cu cumpliţi eretici: a trebuit să apăr Biserica, mama mea sufletească, să apăr preoţimea, ca să nu fie defăimată. A trebuit să dau explicaţii despre Sfânta Cruce, să apăr şi să tălmăcesc despre sfintele icoane şi mai ales mi-a trebuit o mare râvnă şi zel ca să apăr de defăimări pe Prea Curata Fecioară Maria.

Am avut năvăliri asupra mea de baptişti, sâmbătari, de iehovişti, de penticostali şi de marea mulţime de necredincioşi şi râzători de cele sfinte.

Am trăit printre oameni plini de imoralităţi, răi cu firea, mânioşi, cruzi şi care nu aveau pace cu sinea lor, nici cu cei din jurul lor.

Zbuciumat sufleteşte şi tulburat de curentele empiriocriticismului lui Lenin, Nietzsche şi ale lui Feuerbach, care mi-au întunecat mintea şi mi-au frământat voinţa de a se întreţine cu Dumnezeu, am ajuns ca o statuie lovită cu pietre şi ciocnită din toate părţile.

Aceste întrebări şi răspunsuri le-am scris pe crâmpeie şi bucăţele de hârtie, le-am strâns într-un săculeţ şi iată că a venit vremea, acum, de a le publica într-o carte.

Darul lui Dumnezeu m-a ajutat ca să trec prin grele peregrinări, întâlnind destule eclipse de înţelepciune şi cu greu mi-am revenit la simţirile normale ale lucidităţii sufleteşti. Şi aceasta s-a datorat unor preoţi, care m-au încurajat sufleteşte spre calea biruinţei, prin pustiul acestei lumi călătorind.”55 de ani am fost ca un tampon, ca o stâncă în mijlocul oceanului, de care s-au izbit toate valurile vremii.

Dumnezeu mi-a dat cuvânt şi putere multă, ca să vorbesc, să mărturisesc, să ajut după cum am putut eu, cu statura sufletească, atunci când prin unele biserici preoţii nu mai predicau, pentru ca să nu scape cu gura lor vreo „străină”, pe care ar fi auzit-o unii dintre aceia care mergeau la biserică ca să spioneze.

Cu greu mi-am putut corecta personalitatea mea, care era înfruntată din toate părţile şi de mai multe ori a fost azvârlită peste bord. Cu învăţăturile de la şcoală, de la biserică, din studiile mele, mi-am format o „teologie personală”, pe care eu am numit-o „teologie populară”.

Rog cu tot dinadinsul, ca să fiu iertat de Biserică, dacă am greşit cumva în răspunsurile mele date acelora care au fost mai mult iscoditori şi de multe ori m-au ispitit doar.

Teologia mea personală, respectiv populară, am învăţat-o nu în seminariile de teologie, la înalte institute şi universităţi, ci pe cărările suferinţelor, pe cărările durerilor sufleteşti, pe drumuri, pe străzi, pe la posturi de miliţie, pe trenuri, prin oraşe şi pe multe locuri de durere, unde m-am oprit să plâng pe unele golgote ale mele sufleteşti.

Mai insist încă o dată în a ruga pe părinţii Bisericii mele dragi, să-mi recunoască suferinţele mele, pe care le-am îndurat prin vitregiile vremurilor prin care am trecut”.

Grigore Maerean a trăit în ultimele decenii ale vieții sale în Sfânta Mânăstire Lainici. A împlinit cele mai modeste lucrări cu tragere de inimă şi cu dragoste. Citea mult când avea răgaz, asculta durerea fiecăruia şi încerca să-i dea o rază de speranţă. Era înaintat în vârstă şi în viaţa lui a văzut şi a trăit multe bune şi rele. Nu se plângea, ba dimpotrivă! Reuşea să găsească întotdeauna resursele necesare ca să trezească pe alţii la realitate, să le arate cărarea împărăţiei lui Dumnezeu.

Cunoştea viaţa şi problemele ei, ştia că de la leagăn până la mormânt este o luptă permanentă cu greutăţile, cu nevoile, dar şi cu ispitele de tot felul. Lumea însăşi este teatrul unui război nevăzut dintre bine şi rău. Prin faţa ochilor minţii lui Grigore Maerean se derulau scene de luptă dintre cele mai oribile. El vedea atâtea suflete învinse de cel rău, zbătându-se în sânge, în alcool, în droguri de tot felul, în mocirla păcatelor şi viciilor. Ne descria nouă, celor ce nu vedem atât de bine ca dânsul adevărul de dincolo de vălul aparenţelor, ce vede, ce aude, ce simte. Ne arata tuturor celor ce vrem să-l ascultăm ţinta spre care trebuie să ajungem şi calea care ne duce la ea. Predica lui devine strigăt de luptă, chemare şi comandă în acelaşi timp. Fraze scurte, bine strunite, cuvinte alese cu grijă, idei pline de prospeţime, strigăte şi îndemnuri directe, creează atmosfera, antrenează ascultătorul şi cititorul, îl trezeşte din toropeală şi indiferenţă, îi măreşte atenţia la maximum şi nu-l mai slăbeşte până se termină piesa abordată.

Toate bucăţile scrise de Grigore Maerean scot în prim plan nu numai un bun teolog, cunoscător profund al Sfintei Scripturi, ci şi un orator de elită, care ştie să manevreze cu abilitate cuvântul şi ideea. Nu întotdeauna respectă tiparele unei predici clasice. De fapt nici nu-şi propune aceasta.

Grigore Maerean vorbeşte direct ascultătorului său fără tipare, aşa cum îi dictează inima şi mintea. Rânduieşte ideile aşa cum consideră el că au mai mult efect. Predica lui capătă valenţe profetice şi tocmai prin aceasta devine mai convingătoare. Taica Grigore ştie să se transforme în adevărat comandant pe câmpul de bătaie, îşi cheamă soldaţii, le ordonă, îi dojeneşte, îi mângâie, plânge de durerile şi poticnirile lor şi încearcă să le ridice privirea spre înălţimi şi îi îndeamnă să se ridice cu ultimele lor puteri. Lecturile îndelungate din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi se constituie drept indicatoare inconfundabile pe drumul pe care încearcă Grigore Maerean să-şi călăuzească cititorii: drumul spre Dumnezeu.

Până în 1989, predicile, meditaţiile şi pildele sale circulau din mână în mână în Valea Jiului, în Oltenia şi în alte zone ale ţării, erau multiplicate prin dactilografiere sau prin simpla copiere manuală. Lectura lor era gustată cu nesaţ, ca odinioară scrierile proorocilor. Autorul nu se înghesuia la porţile editurilor sau redacţiilor, ci, asemenea sfinţilor de altădată, lăsa totul în voia lui Dumnezeu. El ştia că trebuie să-şi facă doar datoria şi ascultarea la mănăstire.

Am citit manuscrisele lui cu plăcere şi interes şi am considerat că e o datorie de conştiinţă să le încredinţăm tiparului, pentru a fi de folos la cât mai mulţi iubitori de literatură duhovnicească, ziditoare de suflet. Între timp, autorul ne-a încredinţat că încearcă să recupereze şi alte manuscrise de la cititorii săi, ca să ni le încredinţeze spre tipărire.

Părintele Grigore Maerean abordează un stil de predică mai puţin uzitat în ultimii ani. Este stilul de predică al lui Ioan Botezătorul, stilul de predică folosit de majoritatea profeţilor Vechiului Testament. Din predica lui Ioan Botezătorul cunoaştem doar câteva fragmente din Noul Testament, dar acestea sunt suficiente, ca să ne uimească prin francheţea, curajul şi forţa cu care sunt rostite. Acelaşi lucru se petrece şi cu predica părintelui Grigore Maerean. Predicile lui nu sunt făcute spre a fi scrise, ci vorbite. De fapt, aceasta se va surprinde din însuşi conţinutul lor. Se adresează direct interlocutorului, fără menajamente, fără ocolişuri diplomatice, fără teama că l-ar putea supăra. Este conştient că are o misiune sacră, aceea de a lupta contra răului moral din lume şi pentru acesta nu se sfieşte să ia securea şi să taie păcatul de la rădăcină.

Predica părintelui Grigore Maerean necesită nu numai cunoaşterea realităţilor lumii contemporane sub aspect religios-moral, ci şi o îndelungată experienţă de viaţă personală. Acestea se coroborează armonios cu o credinţă puternică şi cu o bună cunoaştere a psihologiei umane, atât individuale, cât şi colective.

Întrebarea firească ce se poate pune este aceea dacă poate fi actual un asemenea gen de predici. Ca preot, cu o experienţă de predicator de zeci de ani, consider că este foarte necesară.

Avem convingerea că scrierile lui Grigore Maerean vor contribui din plin la asanarea religios – morală a societăţii româneşti contemporane, vor contribui la întărirea credinţei creştine ortodoxe.

Sperăm că și cititorul scrierilor lui Grigore Maerean va fi la fel de entuziasmat că a descoperit un predicator de elită, un bun călăuzitor în cele spirituale.

Lansând cele nouă volume din scrierile lui Grigore Maerean, cuprinzând predici, meditaţii şi pilde, sperăm că valurile uitării nu-l vor înghiţi curând. Poate între timp vor citi aceste rânduri și cei ce mai dețin manuscrise ale acestui autor și ni le vor pune la dispoziție ca să le pregătim pentru tipar. Să ajute Dumnezeu!

Dumnezeu să te ierte, Bunule Părinte, și să-ți răsplătească osteneala și suferințele!

*

File de jurnal – 25 noiembrie 1982. „De la Tribunal m-am dus la Biblioteca Județeană. Am mers în biroul directorului, Domnul V.P. Mai mult ca oricând și-a dat arama pe față. N-a mai putut sau n-am mai vrut să se mascheze. Mă rugase muzeograful Valentin Coșereanu de la Ipotești să-i găsesc ceva cu Matei Eminescu la Tr. Severin. Știam că V. P. s-a ocupat de această problemă. L-am rugat să-mi spună unde a publicat materialul cu Matei Eminescu. A început să se bâlbâie și mi-a spus: „- Domʼle, eu am publicat, într-adevăr, ceva, însă nu pot să vă spun unde, fiindcă acolo eu dau întreaga bibliografie a problemei, inclusiv trimiterile la sursele documentare. Dacă divulg aceste surse, vine altul pe lucru gata și studiază problema, iar eu rămân cu degetul în gură!” „- Domʼle Director, i-am spus, eu consider că un material pe care-l public nu-mi mai aparține mie, nu-l mai pot controla, îl poate folosi cine vrea. Eu am fost de bună credință și v-am întrebat de cele publicate, așa cum aș fi consultat o bibliografie!” „- Nu, nu pot să vă spun! Dar pentru ce vă trebuie?”

I-am explicat. Mi-a cerut adresa , ca să-i scrie dumnealui lui Valentin Coșereanu câteva rânduri și idei despre activitatea lui Matei Eminescu la Tr. Severin. Cred că nu-i va scrie.

„- DomʼDirector, o a doua problemă pe care aș fi dorit s-o discut cu Dvs., ar fi aceea a extraselor. În urmă cu 3-4 ani v-am trimis câteva extrase. Nu mi le-ați înregistrat, motivându-mi că nu puteți să vă asumați riscul prăbușirii bibliotecii din cauza greutății. De atunci m-am tot gândit la acest argument al Dvs. și, credeți-mă, l-am găsit destul de șubred și gata să se prăbușească! Mie-mi apar materiale și aș fi vrut să am și la Biblioteca Județeană Mehedinți câteva, așa cum am la alte biblioteci din țară, inclusiv la Biblioteca Academiei! Îmi pare rău că nu pot realiza acest lucru, cu atât mai mult cu cât sunteți Dvs. director, care, oricum, îmi sunteți mai apropiat! „- Nu-i vorba, domʼle de prăbușirea clădirii! Avem fonduri mari de cărți și reviste neînregistrate, fără să mai vorbim de extrase. Nu am oameni, domʼle! Ăștia care sunt n-au habar de rosturile lor. Caută să tragă chiulul. Îi pun la una, fac alta! Eu trebuie să le fac pe toate, să mă ocup de toate. În toate părțile sunt chemat. Am tot felul de obligații, dar nimeni nu știe asta. Noi nu ne putem pune în pas cu bibliotecile foste regionale. Eu trebuie să mă ocup și de achiziții și de înregistrări, și de contabilitate, și de secretariat, și de fișe, de toate, domʼle, de toate! Fiecare își urmărește în instituția asta interesele proprii, caută să se sustragă de la orice. Numai eu trebuie să duc greul, dar nimeni nu știe asta. Eu trebuie să urmăresc și cartea de la D. C. A.!”

Așa mi-a mai înșiruit multe, bâlbâindu-se și convingându-mă, – pentru a câta oară! – că e un om complexat, depășit de probleme, impropriu funcției pe care o deține. E tipul omului fără personalitate, bun de multe și de nimic.”

*

Afaceristul. După 1989 ne-am trezit cu o adevărată avalanșă de „oameni de afaceri”. Semeni de-ai noștri, care până mai ieri lucrau undeva, aveau o meserie oarecare, erau cuprinși de patima înavuțirii rapide. Se apucau de toate și de orice, de toate și de nimic, numai bani să le iasă. Se dădeau cu ușurință autorizații, se înființau firme, asociații, societăți. Oameni simpli deveneau din „persoană fizică” „persoană juridică”, fără să știe ce înseamnă o asemenea transformare, ce responsabilități își asumă. Cei mai înțelepți au fost cei care au abordat domenii în care aveau pregătire, calificare, în care mai lucraseră și aveau oarecare experiență. Majoritatea celorlalți au dat cu oiștea în gard.

În piața din Severin se deschiseseră mai multe chioșcuri, la care se vindea carne. Erau particulari, „persoane juridice”, care închiriaseră locațiile respective, achiziționau animale de la populație, le sacrificau și vindeau carnea. Afacere foarte rentabilă la vremea aceea.

Într-o zi, mama s-a înțeles cu o asemenea vânzătoare, „patroană”, madam Irizache, să ne cumpere un porc. Era pe la începutul lui decembrie. „- Vin mâine seară cu soțul meu cu mașina și-l luăm!” Bucurie mare în familia noastră. Ni-l lua de acasă, nu mai trebuia să ne interesăm de căruță, de oameni pentru ridicat.

În seara stabilită, familia Irizache a venit la noi. Au văzut porcul. Avea peste 100 kilograme. Le-a plăcut. S-au tocmit cu tăticu. La cele 12.000 lei cerute de tăticu, „afaceriștii” au mai adăugat 1.000 lei, fiindcă „- Atât face porcul dumneata! Ăsta-i prețul lui! Noi nu te păcălim!” Singura problemă era că nu ne pot da banii decât în săptămâna următoare, „după ce fac actele!” Puteai să refuzi asemenea oameni?

A trecut săptămâna, mama s-a dus la madam Irizache, să-i dea banii. Apăruse însă ceva „neprevăzut” și umblase la ei, așa că mai amâna plata noastră încă o săptămână. Din săptămână în săptămână au trecut Sărbătorile. S-a mai dus mama de câteva ori, m-am dus și eu. Tonul „patroanei” devenea tot mai dur, tot mai nervos, iar vorbele tot mai nesărate. „- Toată ziua bani-bani-bani! Nu vă mai săturați de bani!” Trebuia multă răbdare. Eram convinși că numai cu răbdare putem rezolva problema. Cearta nici atât. M-a dus la șeful pieței și i-am spus situația. Mă cunoștea. Mi-a spus: „- Părinte, ați intrat pe mâna unui escroc! Ia vite de la oameni și nu le mai plătește. De la unu a luat o pereche de junci de un an și nu i-a dat un leu. Umblă omul după el cu cuțitul în buzunar, hotărât să facă crimă! Noi suntem în proces cu el de doi ani. Nu ne-a plătit un leu pentru chirie de doi ani. La fiecare înfățișare găsește câte un clenci și amână procesul. Între timp el vinde nestingherit.

Din săptămână în săptămână, din necaz în necaz, a trecut și Paștile. Madam Irizache nu avea niciodată banii să mi-i dea. Mă repezea cu un tupeu și cu o obrăznicie neîntâlnită de mine până atunci.

Într-o zi, după o asemenea întrevedere și afront, mergeam supărat pe stradă. Mă simțeam umilit și prostit. De judecată nu putea fi vorba, fiindcă nu aveam nici un act justificativ. Nici chiar martori. Iată că cineva mă salută: „- Să trăiți, părinte! Ce mai faceți? Nu v-am mai întâlnit demult!” Doamne! Era Domnul Doctor Marițoiu, directorul adjunct de la Direcția Veterinară Județeană. Venise de mai multe ori la noi la Bârda și ne tratase animale bolnave. Era foarte priceput în meseria lui. I-am spus în câteva cuvinte ce necaz aveam. Cu vocea omului sigur pe sine, mi-a spus: „- Veniți cu mine, părinte! Să vedem care-i problema!” S-a dus direct la chioșcul „patroanei”. Era coadă la ghișeu. Dânsul i s-a adresat de la distanță în auzul tuturor: „ – Doamna Irizache, când ziceți că achitați datoria prietenului meu, părintele S.?!” „Patroana” a răspuns surprinsă, nedumerită: „- Vai de mine! De două luni îl aștept cu banii puși de-o parte în sertar ca să-i dau! N-a mai venit părintele! Deseară vorbisem cu bărbatu-meu să ne ducem la Bârda să-i ducem!” Domnul Marițoiu s-a întors râzând spre mine și mi-a zis dojenitor: „- Auzi, părinte, doamna te așteaptă cu banii și dumneata împingi vântul pe stradă! Te rog să numeri banii!” Of, of, of!

După vreo lună sau două s-au demolat toate chioșcurile din piață, inclusiv cel la care vindea madam Irizache. Nici azi nu i-am mai întâlnit. Nu de altceva, dar i-aș întreba cum le mai merg afacerile!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: O familie care nu vrea să i se știe numele: 4.700 lei (aragazul, mașina de spălat și 70 porții de mâncare pentru Azilul de la Strehaia); Doamna Haidamac Miroana din Malovăț: 1.000 lei (cișmeaua de la Malovăț); Domnul Tutelcă Adrian din Timișoara: 600 lei; Domnul Florea Mihai-Virgil din București, fiu al satului Malovăț: 300 lei; Domnul Col. Manolea Daniel și Domnul Ciobanu Ionuț-Elvis, amândoi din Tr. Severin, fii ai satului Malovăț: câte 200 lei; Domnul Luca A. Gheorghe (Gogu) din Constanța, fiu al satului Bârda, Domnul Botea Constantin din Șimian (MH), Doamna Dr. Pușcaș Mihaela din Cluj-Napoca și Domnul Borcean Cristian din Oravița (CS): câte 100 lei; Doamna Filip Cornelia, Doamna Ana, amândouă din Tr. Severin, Doamna Rolea Violeta din București și Doamna Frumosu Evelina din Viena, amândouă fiice ale satului Bârda: câte 50 lei;

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Joi, 15 Septembrie, am efectuat o vizită la Azilul din Strehaia. Am donat acolo o mașină de spălat de mare capacitate, un aragaz mixt, prânzul pentru 70 persoane (ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar, cozonac), 50 litri suc, 24 litri apă minerală, 25 icoane, 20 prosoape. Preotul a fost însoțit de Domnul Crumpei Vasile din Malovăț, consilier parohial, care a suferit și un accident stupid, care i-a provocat multă și îndelungată suferință. Mașina de spălat, aragazul și mâncarea au fost suportate de către o familie, care nu vrea să i se știe numele. Dumnezeu să-i răsplătească jertfa!

*

În luna octombrie vom face o vizită la Azilul de la Ilovăț. Vom duce acolo masa de prânz și 40 perechi de galoși de iarnă de care au nevoie. Mâncarea s-a oferit s-o plătească familia Nicolae și Maria Michescu din Tr. Severin, fii ai satului Malovăț.

*

În cazul în care sunt familii în parohia noastră, care n-au posibilitatea să cumpere cele necesare copiilor pentru a-i trimite la școală, le rugăm să ia legătură cu preotul pentru a vedea în ce măsură poate să le dea ajutorul necesar. Important este ca să nu abandoneze copiii școala!

*

Lucrări la biserică. Am adus de la Gârdoaia (MH) o cișmea de ciment cu motive florale foarte frumoase și am instalat-o în curtea bisericii de la Malovăț. Cu acest prilej am construit un cămin nou, am montat apometru nou și mai multe robinete. Doamna Haidamac Miroana din Malovăț a achitat 1.000 lei, reprezentând costul cișmelei (700 lei) și 300 lei pentru manoperă. Lucrarea a efectuat-o Domnul Popescu Iulian din Malovăț.

*

Excursii-pelerinaj. Pentru luni, 3 Oct., organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Motru – Tg. Jiu – Mănăstirea Polovragi – Mănăstirea Horezu – Mănăstirea Bistrița -Ocnele Mari (salina) – Rm. Vâlcea (oraș, episcopie) – Mănăstirea Cozia – Mănăstirea Turnu și retur. Prețul: 60 lei/pers. La salină, pensionarii să aibă talonul de pensie. Biletul de intrare e de 35-40 lei/pers.

După cum observați, s-a schimbat data și prețul.

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Olimpicii români, în „Observatorul”, Toronto (Canada), 12 mai 2022, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); „Scrisoare pastorală” – 471, pe blogul Domnului Ioan Miclău din Cringila (Australia, 19 iun. 2022 https://ionmiclau.wordpress.com); In memoriam: Dr. Artur Silvestri, 22 aug. 2022, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia) (http://bentodica.blogspot.com); In memoriam: Generalul Corneliu Dragalina, în „Observatorul”, Toronto (Canada), 30 aug. 2022, ediție și on-line (http://www.observatorul.com); „Scrisoare pastorală” – 476, în „Armonii culturale”, Adjud, 11 sept. 2022, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); în „Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 14 sept., ediție on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); In memoriam: Mitrop. Bartolomeu (Valeriu) Anania (III), în „Armonii Culturale”, Adjud, 14 sept. 2022, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); Cenzura, în „Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 15 sept. 2022, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Amintiri despre Ion Vidu (II), în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV (2022), nr. 1147 (15 sept.), p. 12; Blestemul de a fi cobai…! în „Națiunea”, București, 19 sept. 2022, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro);

*

Simpozioane. Episcopia Severinului și Strehaei l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la prima ediție a simpozionului Mehedinți. Oameni. Fapte. Locuri, pe care-l organizează în cursul lunii octombrie. Preotul Dvs. s-a înscris cu comunicarea Canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab – moment liturgic și istoric de referință.

Asociația Vlahilor din Bulgaria l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la Simpozionul Internațional „Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab”, care va avea loc la Vidin în zilele de 28-30 octombrie. Preotul a confirmat participarea și s-a înscris cu comunicarea Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab – personalitate proeminentă a relațiilor româno-bulgare medievale. Cheltuielile aferente simpozionului vor fi suportate de către Ministerul Românilor de Pretutindeni de la București.

Asociația Românilor din Balcani, împreună cu Consiliul Mondial Român și alte câteva entități culturale l-au invitat pe preotul Dvs. să participe la summit-ul internațional de la București cu tema „OBÂRȘIA NEAMULUI ROMÂNESC”, ce se va desfășura în ziua de 1 Noiembrie în sala „Nicolae Iorga” a Parlamentului României. Preotul a acceptat invitația și s-a înscris cu comunicarea Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab în contextul politic al sud-estului european medieval. Comunicările trebuie trimise până pe 10 octombrie, urmând a fi publicate în volum. Organizatorii suportă cheltuielile.

*

Zâmbete.

☺Din când în când îmi mai vine mintea la cap. Păcat, însă, că nu staționează!

☺„- De ce-ai luat, mă, patru la istorie!” „- N-am vrut să denunț pe unu!” „- Asta-i frumos din partea ta! Dar ce te-a întrebat?” „- M-a întrebat cine l-a omorât pe Mihai Viteazul!”

☺Soția: „- Mă, nesimțitule, de ce n-ai venit azi-noapte acasă?” Soțul: „- Nu mi-a fost somn!”

☺Cică toți proștii au noroc în dragoste…! Uite-așa mi-am dat seama că-s deștept!”

☺Furtuna care a măturat Europa cu 255 km/h a ocolit România, fiindcă aici nu sunt drumuri pentru viteza aia.

*

Botezuri. Nunți. În ziua de 10 Sept. am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Coman Maria-Teodora, fiica Domnului Coman Mihai-Alin și a Doamnei Coman Andreea-Liliana din Timișoara. Să le trăiască! În ziua de 1 Sept. am oficiat „Nunta de Aur” pentru Domnul Mucioniu Petre și Doamna Mucioniu Dumitra din Bârda. În ziua de 10 Sept. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Ciobanu Ionuț-Elvis din Malovăț și Doamna Ghiță Ionica-Alina din Șimian, cât și pentru Domnul Coman Mihai-Alin și Doamna Coman Andreea-Liliana din Timișoara. Dumnezeu să le ajute!

*

Anunțuri. Duminică, 25 Sept., la ora 11, în biserica de la Bârda, va avea loc licitația publică a terenurilor bisericii din Govăra, Bucium-Retezeanu și Dealul Corbului pentru anul 2023; Duminică, 2 Oct., la ora 11, în biserica din Malovăț, va avea loc licitația terenurilor din Ogașul Barbului, Țigăreni și Ogășanu pentru anul 2023. Cineva are purcei de vânzare.

*

Program. În cursul lunii Octombrie avem următorul program de slujbe: 1 Oct. (Malovăț – Bârda); 2 Oct. (Malovăț); 8 Oct. (Bârda – Malovăț); 9 Oct. (Bârda); 14 Oct. (pomeniri la Bârda; slujbă la Malovăț); 15 Oct. (Malovăț – Bârda); 16 Oct. (Malovăț); 22 Oct. (Malovăț – Bârda); 23 Oct. (Bârda); 26 Oct. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 29 Oct. (Malovăț – Bârda); 30 Oct. (Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: