Semnal editorial!

A intrat la tipar la Editura Amanda Edit din Sinaia, volumul de versuri bilingv româno-albanez „Chiar din a șaptea zi” de Vasile Dan Marchiș.

ARHITECTUL INSPIRAȚIILOR DIVINE

de prof. BAKY IMERI
poet, traducător,
membru al Uniunii Scriitorilor din România,
redactor șef al revistei „Albanezul”

Unicul mesaj care ajunge până la urechile Domnului, este poezia. Poezia este balsamul sufletului, testamentul vieții, lumina cuvintelor, regina artelor, tezaurul sentimentelor și un izvor de inspirații divine. Poezia lui Vasile Dan Marchiș este cheia universului, expresia frumosului, a libertății și a miracolului. Poezia domniei sale este harul dat de Dumnezeu. Femeia este buricul universului, iar poetul este mână a Domnului care scrie pe pământ. Poezia este un templu nemuritor. Poetul este profetul care deschide porțile cerului. Mirajul poeziei dă o viață și o putere, un drept al cetății, oricărui gen de artă. Iubire, energie spirituală, credință, sinceritate, tandrețe.

Vasile Dan Marchiș are o bogată activitate literară. Poezia domniei sale este ceea ce iubim și căutăm la oameni: ceva luminos care o simțim și respirăm, ceva ce ne liniștește, ne armonizează, ne inspiră. Despre valoarea poemelor sale putem afirma că este ingenioasă și insolită. Lirica lui își are origine în compoziția ei inedită, în filozofia pigmentată cu noțiuni împrumutate din mai toate domeniile științei, cărora le dă valori stilistice rar întâlnite. Doar Ion Barbu a mai recurs la asemenea „năvăliri” în creația sa.

Poemele Domnului Marchiș sunt rezultatul unei meditații asupra frumosului natural, sunt reflecții existențiale și evocări arhitecturale ale mesajului estetic. Chiar și titlurile lor sunt o care ne amintește de vestitele construcții ale Egiptului antic. În concepția noastră, piramida are drept scop descoperirea misterului lumii noastre, pe care nu-l înțelegem îndeajuns și nu-i folosim întreaga putere. Valoarea lirică a poemelor marchișiene este atributul care sugerează tăcerea din noi, care cuprinde sfera marilor întrebări rămase încă neexplorate.

Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice ființă umană o are. Din punct de vedere poetic, Vasile Dan Marchiș este Regele Inspirațiilor Divine. Poemele sale sunt înfășurate în voalul miresei. Poezia sa este praf de stele și un izvor de inspirații care provin dintr-o imaginație puternică. Poezia este arta supremă care depășește și conține toate artele. Poeții sunt niște visători romantici care măsoară adâncimea râului, construiesc pe el poduri, poduri durabile, pentru totdeauna. Și când nu există poduri, poeții sunt căutătorii ce cu bărcile lor trec de pe un mal pe altul. Poezia colegului nostru din nordul țării este harul dat de Dumnezeu. Poezia este cheia sufletelor mari. Cine stă în preajma ei, poate comunica și cu zeii. Poemele alese pentru această carte, miros a fân cosit, a piatră de moară, a busuioc și a om îndrăgostit.

Poetul reprezintă bunătatea sufletului celui care o creează, a celor care o tipăresc, și a celor care o citesc. Dacă vrei să intri în istorie, trebuie să te naști de două ori: odată pentru că așa e dat de Dumnezeu, și a doua oară, pentru a demonstra vocația de poet! În versurile precedente marchișiene femeile împletesc și țes trandafiri cerești în viața pământeană. Adevărata iubire sălășluiește numai în inimile nobile. Iubirea este cel mai bun medicament, iar poezia este un templu. Puterea gândurilor senine și puterea iubirii este ca un medicament care îți dă putere, sănătate mintală și fizică. În versurile lui Vasile Dan Marchiș se întâmplă multe și mari minunății, imaginația autorului părând a nu avea limite.

Folosirea, aproape obsesivă, a unui vocabular încărcat cu neologisme proprii științelor exacte și imaginare: religie, matematică, fizică, chimie, astronomie, medicină, natură. Mesajul domniei sale dă valoare și frumusețe artistică: mișcare circulară, unde spațiale, tsunami, tornade, bătăi adiacente, ploaie de acizi, parbrizul digital, motorul în cilindru, cartușe de cuvinte, dinamită, tun, arsenal și multe altele. Spiritul său enciclopedic îi oferă colegului nostru posibilitatea să pună în tiparul artei poetice trecerea inexorabilă a timpului, să explice metaforic legea atracției naționale și universale.

Vasile Dan Marchiș scrie pentru amintiri și eternitate, pentru ieșirea din labirint, pentru duminicile promisiunilor, pentru vorbe necunoscute, pentru răni însângerate, pentru dansatoarele îmbătrânite prea devreme, pentru tăcere și glasul tăcerii, pentru ramuri care fremătau tăcute, pentru prima frunză în calea uitării, pentru pragul dezmierdării, pentru doruri și lumina dăruirii, pentru teiul cel bătrân cu plete, pentru lumea viselor, pentru dimensiuni cosmice, pentru balsamul gândurilor, pentru cuvânt și suflet. Discursul său poetic se axează asupra unor zone situate în proximitatea existențială, de unde sunt extrase toate datele necesare pentru o ideatică sinceră, veritabilă profesiune de credință. Pare că toate experiențele sunt trecute prin filtrul accepțiunii lirice, pentru a fi reluate într-o formă substanțial îmbunătățită.

Un ton hipersensibil acompaniază versurile acestui volum bilingv. Succesiunea anotimpurilor vieții este resimțită cu deosebită acuitate emotivă.

Trăirea existenței în clipă este dictonul adecvat a multor texte ce privilegiază o formă aparte de autenticism. Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice ființă umană o are.

Vasile Dan Marchiș scrie despre sufletul Domnului, despre umbra care l-a umbrit pretutindeni. Poetul este cunoscător a lecției magistrale de poezie românească interbelică, dar și a celei contemporane. El scrie în numele propriei conștiințe estetice, a originalității sale scripturale și psihice ce îngemănează fragilitatea cu o tărie ancestrală, străbătând un labirint de stări sufletești ce-l zugrăvesc ca pe un învingător al unui tunel existențial ce ne este dat tuturor să-l străbatem.

Domnul Vasile Dan Marchiș este un suflet nobil și generos, o ființă sensibilă care iubește, care suspină, care nu plânge, care râde, care se bucură, care șoptește prin metafore. Oamenii obișnuiți nu iau în considerare sensul deplin al cuvintelor, chiar și atunci când vrem să oferim o explicație a sensului lor.

Cuvântul inspirat reprezintă tot ce s-a întâmplat în mintea noastră. Mirajul poeziei marchișiene dă o viață și o putere, un drept al cetății, oricărui gen de artă. Iubire, energie spirituală, credință, sinceritate și tandrețe.

Poemele domniei sale excelează prin sinceritatea discursului, prin lirismul pe care îl conțin. Poezia este arta supremă care depășește și conține toate artele. Important este puterea ca să pui iubire în tot ceea ce faci, căci iubirea este cea care trezește toate energiile. Viața e scurtă, gustul e lung. Viața trece, cărțile rămân. O casă fără cărți e ca o bancă fără bani, ca o librărie fără cărți, ca o alimentară fără alimente, ca o vacă fără lapte, ca o femeie fără bărbat, ca un bărbat fără femeie, ca un cer fără stele, ca un munte fără copaci, ca un copac fără frunze, ca o grădină fără flori.

Vasile Dan Marchiș este o mare conștiință poetică. Poemele sale se remarcă prin reflecție profundă, perpetuu polemică, de situare în lume, ca și în universul interior. Proprietarul lor ne oferă versuri de o calitate excepțională. Poezia domniei sale este deschidere către frumos, profunzime, noutate și divinitate. Poetul este cele care ne trimite protecția binecuvântată din împărăția cerurilor! În lirica domniei sale întâlnim patru elemente ale stilului clasic: emoția, care este inima poeziei, mesajul, sau rațiunea acesteia, stilistica, considerată trupul creației și prozodia, adică, haina poeziei. Și toate împreună dau farmec și strălucire. Volumul respectiv cuprinde teme de un larg interes, între care, relația poet-poezie, dimensiunea cosmică și iubirea ocupă un loc central. Poetul reușește să comunice perfect cu stările sufletești pe care le zugrăvește, conferindu-le individualitate într-un registru în care predomină atitudinea sa contemplativă în fața vieții.

Citind versurile precedente ale domniei sale, aflăm că iubirea față de Dumnezeu este un cadou suprem care reprezintă cea mai mare putere din univers. Iubirea este un dar divin și cea mai pozitivă forță a vieții! Iubirea este cauza celor mai frumoase lucruri bune din lume! Românca noastră a fost, este și va fi mereu frumoasă, deșteaptă, harnică și darnică. Cinstiți femeile! Ele împletesc și țes trandafiri cerești în viața pământeană! Adevărata iubire sălășluiește numai în inimile nobile. Merită subliniat faptul că puterea iubirii este ca un medicament care îți dă putere, sănătate mintală și fizică. Merită repetat și faptul că poezia este cheia universului, expresia frumosului, a libertății și a miracolului.

Poezia este darul Domnului pentru minte, inimă și suflet. Poetul este profetul care deschide porțile cerului. Poemele Domnului Vasile Dan Marchiș sunt un balsam al sensibilității, o adiere a unui vânt călduț ce te mobilizează spre a cunoaște, spre a atinge taina minții și sufletul celui ce pășește pe muchia inimii, aceea care își răsfiră parfumul iubirii din frumos. Poeziile domniei sale ne surprind în modul cel mai plăcut și elegant, prin capacitatea de creație a poetului care este uimitoare. Prin finețe și romantism, autorul a știut să creeze în toate poemele sale, un limbaj liric original, incontestabil, realizând în final unitatea poeziei, dovedind a fi un mare creator liric. O lirică sentimental-confesivă, fluentă, meditativă și filozofică, în care miezul liric este tocmai o stare perpetuă de vulnerabilitate interioară a autorului. Poemele Domnului V. D. Marchiș sunt un dar divin cu zâmbet de heruvim.

**********************************************.

În deschiderea volumului:

CHIAR DIN A ȘAPTEA ZI*

de Vasile Dan MARCHIȘ

După „Facerea lumii”, chiar din a șaptea zi
și până azi
Dumnezeu a stabilit ca unele bunuri
să poată fi dobândite de unii și prin noroc
sau „pe ghicite”
și astfel eu m-am gândit că există jocuri
prin care să literaturizez la modul cel mai
consistent norocul.
Cât timp mă gândeam eu la așa ceva
era și muza prin preajmă și
precum un pocherist care are toți așii la mână
a rostit:
„Cu mine ți-ai găsit să faci cacealma în acest sens?
Bine, fie!
Îți dau șansa să-ți găsești norocul
jucându-te cu mine de-a v-ați ascunselea…!
În acest context eu mă voi ascunde prima…!
Găsește-mă!”
Incredibil, mă miram eu…
Dacă poți da față în față cu muza doar când
se arată ea cu intenție,
acum că se va ascunde cine știe unde,
cine o poate găsi astfel,
să fie scriitorul tuturor veacurilor?
Deja s-a ascuns…!
Cât aș vrea să pot zbura ca o pasăre
Astfel aș putea-o găsi chiar pe cele mai
înalte piscuri…
Doar îmi imaginez unde poate fi…
Din memoria mea de după gândurile lumii
s-a ivit muza astfel:
„De ce-ți dorești să fii pasăre
când m-ai deslușit chiar în gândurile tale…
Când pasărea își dorește să zboare ca un înger
pentru a mă găsi…
Iar îngerul își dorește să zboare
dumnezeiește…
Când Dumnezeu doar împreună cu mine
poate defini la cele mai înalte cote norocul în poezie,
tu pomenești de păsări și îngeri,
când eu îți spun pe față ce și cum…!
Scrie!!!”

MADJE NGA DITA E SHTATË

de Vasile Dan MARCHIȘ
Versiune în limba albaneză de Baky Imeri

Pas „krijimit të botës”, nga dita e shtatë e deri më sot,
Zoti vendosi që disa të mira mund t’i fitojnë disa edhe me
fat ose „me hamendje” dhe kështu mendova se ka lojëra
përmes të cilave mund të lexoj mënyrën. fati më i
qëndrueshëm.
Teksa po mendoja për diçka të tillë, muza ishte gjithashtu
përreth dhe si një lojtar pokeri që i ka të gjitha aset në
dorë, më tha:
„Me mua e gjete veten duke bërë bllof në këtë kuptim?
OK, mirë! Unë po ju jap një shans për të gjetur fatin tuaj
duke luajtur fshehurazi me mua…!
Në këtë kontekst do të fshihem së pari…!
Me gjej!” E pabesueshme, pyesja veten…
Nëse muzën mund ta përballosh vetëm kur ajo tregohet
me qëllim, tani që ajo do të fshihet kushedi ku, kush mund
ta gjejë kështu, për të qenë shkrimtarja e të gjitha
moshave?
Ai tashmë është fshehur…!
Sa do të doja të fluturoja si zog që ta gjeja edhe në majat
më të larta…
E imagjinoj ku mund të jetë…
Nga kujtesa ime pas mendimeve të botës muza u shfaq
kështu:
„Pse dëshiron të jesh zog kur më ke parë në mendimet e
tua…
Kur zogu dëshiron të fluturojë si një engjëll t’më gjesh…
Dhe engjëlli dëshiron të fluturojë në mënyrë hyjnore…
Kur Zoti vetëm së bashku me mua mund të përcaktojë
fatin në nivelet më të larta në poezi, ti përmend zogjtë
dhe engjëjt, kur të them në fytyrë se çfarë dhe si..!
Shkruaj!!!”

* Poezie publicată și în prestigioasa revistă „Argeș”.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: