Dor mi-e de ochii tăi și te port în gânD Atât de mult mă bucur că mi-ai predat sintaxA Iubesc poezia care niciodată nu va murI Azi când mă gândesc la tine, ca și la mamA Niciodată nu uita că sunt puțin nebuN Afișând pe o foaie albă cu un pix albastru speranțA
This entry was posted on Luni, 14 noiembrie 2022 at 7:00 pm and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.