TRISTEȚI

Poeme

de Melania RUSU CARAGIOIU
Montreal, Canada

SENECTUTE?

Scvamele flutură,
Sarica scutură,
Papucii scapă,
N-are nici apă!

Brațe-tuleie,
Ușa sub cheie!
Părul în claie,
Ar vrea o baie…

Șoldul s-a șters,
Șchioapătă-n mers…
Nu are bani,
Prea mulți babani
Ce epatează
Când guvernează…

Ora de prânz:
Nutreț. De mânz;
Plutește-n supă-
Tot fiartă după,
N-are nici sare,
Biata mâncare;
Scârțâie oase,

Multe ponoase
Se adunară
În a lui sfoară!

Vine apoi
Cânt de cimpoi,
Vine alt pat:
Pământ curat…

MRC

SUNT IARĂŞI TRIST

Sunt iarăşi trist în traiul meu de câine;
Zăpezile mi-au fost astăzi culcuş,
M-a mârâit un câine jucăuş
Când draga lui stăpână mi-a dat pâine.

N-am un statut în viaţa mea, prea clar;
Nu-i duc stăpânului ziarul zilnic,
Primesc picioare-n spate şi ochi silnic
Şi timpul trece-ncet şi în zadar…

O, cât aş vrea să am un lanţ şi-o cuşcă
Şi botniţă! Şi câte-o ciomăgeală !
Să nu-mi mai strige nimeni: ,,Fugi, că muşcă!”

Să-i văd pe-ai casei lucrând cu migală,
Strigând la mine aspru, după-o duşcă,
Iar eu… să le iert clipa de răceală…

MRC, Laval, 2011