Cum să Te înţeleg?

foto_Delia Florea

de pr. Nicolae STOIA

De nerostit şi rost odihnitor în toate,
Sângele tainelor şi-al miezurilor miez.
De-ntreg neîncăput şi locuind în parte,
Întuneric care din toate străluminezi.
Cu toate dimpreună, de toate răzleţit,
Ne eşti şi neaflare şi ne surâzi în tâlc.
Spre Tine de m-azvârl, mereu cad biruit,
Cum să Te înţeleg, dacă nu mă fac prunc?

Loc dacă Te numesc, Te faci nelocuire.
De vreau să Te vânez, Te risipeşti! Cu ce
Grai să Te agrăiesc, pre Tine, Negrăire?
Ce făptuiri sau spuse, ce gânduri falnice
Rosti-voi, ca întru limpezime să Te gust?
Cum să Te jefuiesc, de dincolo de-adânc,
În ce chip să Te prind cu gîndul cel îngust,
Cum să Te înţeleg, dacă nu mă fac prunc?

Neîmpărţit Te dărui, abia Te văd în parte.
Cunoaşterea, această înceţoşată-oglindă,
Răsfrânge doar, înstrăinează şi desparte
Sfiosul cuget, când vrea să Te cuprindă.
Iar mintea mi-alunecă-n abis, se sfarmă,
Şi altă cale nu am spre Tine să m-arunc,
Ca să Te smulg şi pradă să Te fac degrabă;
Cum să Te înţeleg, dacă nu mă fac prunc?

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: