„Discrete white” (Ion Georgescu-Muscel)
de Ion GEORGESCU-MUSCEL
Strigă-mă cu glasul iubitei –
şi-o să-mi treacă de dor!
Pe culoarea numelui meu
a turnat praf alb din cupe de flori
şi-a făcut un poem cu aripă
îndulcit cu gândul ei de-o clipă…
Oare câte silabe s-adun
ca să pot să cunun o boare de nor
c-un fluture-n zbor?!
Tot neamul ei mă numeşte la fel;
prietenii iarăşi rostesc îndulcit
numele meu de ea făurit…
Parcă-i aud cum mă cheamă prelung
cu alean, de dincolo de-Ocean:
Ne –li –aaan!
Baden / Iunie 2011
