Sonet predestinat

de Mihai LITINSCHI

Ne-am întâlnit pe-aleea cu castani
Pe-o bancă veche – amândoi pierduţi
În gânduri triste – doi necunoscuţi
Rătăcitori prin negura de ani.

images (4)

Era o zi de toamnă, nori năuci
Se buluceau spre soarele timid,
Tot mă stârnea stânjenitorul vid,
Mă implora să-ţi spun să nu te duci.

images (3)

Şi ai rămas… Şi mi-ai surâs firesc:
Şi-n vidul tău se năluceau duium
Râvnite doruri, le simţeam cum cresc

images (2)

Şi molcom am pornit pe-acelaşi drum…
Purtaţi de un destin dumnezeiesc,
Pe-aleea cu castani venim şi-acum.

– iulie 2014

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: