„Agora literară” – penultimul număr din anul 2015

de Angela-Monica JUCAN

Agora-001Numărul 27 (an 8, septembrie 2015) al trimestrialului „Agora literară” editat de filiala Cluj a Ligii Scriitorilor din România, a ieşit de sub tipar cu un conţinut interesant şi variat ca tematică, genuri şi specii literare şi publicistice. În 32 de pagini plus copertele a doua şi a treia se concentrează un mare număr de texte (numai cele poetice sînt vreo 80, fără a număra şi epigramele).

O excepţională poezie – „Unora nu le place poezia” de Ion Cristofor – deschide revista şi apare împreună cu traducerea ei în catalană realizată de Pere Bessó. Marin Ifrim, deşi nu este de formaţie filologică, ştie la ce să se uite când citeşte o carte şi face o prezentare pertinentă, condensată, fără afirmaţii amabil-edulcorate, poeziei Lucreţiei Picui. Îl găsim şi pe altă pagină, cu un poem. Versuri sensibile prin simţământ şi cerebrale prin exprimare, pline de prestanţă şi toate (cinci) cu „ceva de spus” găsim sub semnătura lui Liviu Vişan. Mesaj cald conţin şi poeziile lui Emanoil Iuonaş – despre cărări divine printre aştri şi prin satul tradiţional românesc. Interesant şi sensibil este poemul în proză „Exerciţii de echilibru” al Mihaelei-Alexandra Raşcu. Nicolae Cabel dedică Poetului naţional un poem aforistic, apel la dreaptă cumpănă. Melania Rusu Caragioiu apare cu un sonet – „Seninul ochilor” – ţinut în bună parte în canoanele speciei (performanţă mai rară astăzi, când totul se liberalizează). Demnă de atenţie este poezia „Pantofii tăi” scrisă în notă umoristică de Iacob Voichiţoniu, poezie „drăguţă”, dar nu „simplă”. Sub titlul „În imensitatea stepei”, Constantin Zavati contribuie la Agora-002acest număr cu o pagină de memorialistică, durată cuvânt cu cuvânt din amănunte, un valoros document de război fără imagini de lupte, axat pe trăire (nimic patetic însă). Merită notate două meditaţii filosofice scrise în ton elegiac ale Titinei Nica Ţene – „Toarcem amintirea” şi „A câta toamnă-i asta?” – fixate pe motivul trecerii. O bijuterie literară tăiată în faţete neregulate, moderne, este poezia „a cincea cameră” a Anei Puşcaşu. De factură total diferită este excelentul poem (de vrajă şi vrăjit de condeiul poetului) „A doua poveste” semnat de Nicolae Boghian. Lili Lazăr beneficiază de prezentarea generoasă şi minunat alcătuită a lui Horia Muntenuş; mostra poetică dată drept o ars poetica se dovedeşte însă a fi minoră (de tot). Frumoasă şi convingătoare este cronica de artă „Lumina de pe ape line” a lui Radu Vida, care semnează şi trei poeme remarcabile atât din punct de vedere al arhitecturii poetice, cât şi din al comunicatului. Foarte bine scris textul critic „Tablouri vii” pe marginea versurilor Nicoletei Drăgan B. – autor: Mircea Bodean. Sînt în acest număr şi 12 epigrame aparţinând lui Eugen Albu: umor, haz de necaz, poante reuşite – ca de obicei. Alături de catrene, epigramistul ajuns la a 75-a aniversare „personală” are un medalion semnat de Silvia Popescu.

Pagina a şaptea este o pagină de revenit mereu la ea, împărţită între Ovidiu Vasile şi Alin Cucuruzan, fiecare prezent cu câte trei poezii. Versurile lui Ovidiu Vasile sînt domol-mişcătoare, cu mesaj nobil, cu centrul de greutate pe nume – deci substanţiale, concrete, vizuale; în privinţa verbului, sînt preferate modurile nepersonale, adică de dinamică moderată. Alin Cucuruzan este mai abstract şi antrenează verbul viu, activ, poezia căpătând amprenta istoricităţii, a curentului, „obiectul” contând mai puţin; cutremurul liric vine dintr-o metaforă originală, plăcut-surprinzătoare, dintr-un simţ al valorilor perene, din bun-simţ, dintr-o elegantă discreţie a expresiei.

Le-am ales (subiectiv, desigur) pe cele mai bune dintre bune, lăsând intenţionat la o parte materialele semnate de membrii redacţiei. Ca să nu-i laud.

Coperta este foarte frumoasă, bordată cu albastru adânc, aproape bleumarin, şi ilustrată, ca şi interiorul revistei, cu lucrări ale lui Lazăr Morcan. Dar, în afară de reproducerile de pictură şi grafică ale artistului plastic Lazăr Morcan, în paginile publicaţiei apare un portret – al lui Radu Vida – desenat de Virgil Tomuleţ în colţurile lui inconfundabile.

Redactor-şef: Iulian Patca. Consiliul director: Ion Constantinescu, Gavril Moisa, Al. Florin Ţene.

Numărul 28 urmează să apară în decembrie.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: