Tristeţea frunzei

Sunflowers-III_Ion Georgescu-Muscel

„Disputa” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

După un ger de două nopţi, cu brume groase,
Octombrie s-a răzbunat pe parcuri şi grădini.
Se răsfăţau, roşcat şi galben, frunzare mai deunăzi,
Cum îs mai dulci visările în revărsat de zori…
Ce-a fost mai viu, din tot copacul, era acum, se pare,
Obişnuit cu gândul morţii şi viaţa viitoare.
Tristeţea plumbului din zare părea s-o consoleze
Văpăi oranj-trandafirii atât de dragi vederii…
O, curajoasă frunză, cu pieptul dezgolit în faţa sorţii,
Ce-aş vrea să fiu ca tine în clipe nesenine!
O, de-am avea curajul să ne-aruncăm în moarte
Ca frunza toamnei rumenă la faţă, şi-o dâră de speranţă
Lăsând în urmă celor care vin!
Frunzişuri încă verzi, ca mine tânjitoare după viaţă,
Zăceau, la faţă pământii, cu chipul frânt de gerul mut;
Dar frunza ce-şi gândise moartea de cu vreme,
Îşi îmbracă tristeţea-n podoaba cea mai vie,
Ca lumea să înveţe speranţa-n poezie,
Şi-n pajiştea din suflet să nu se facă noapte…
Sau frunza-ncearcă să-şi croiască, fără ca să ştie,
Doar pentru sine, un crâmpei de veşnicie?
După un ger de două nopţi, cu brume groase,
În soarele amiezii, se-nşiră, doborâte
Duium de frunze moarte – şi frunze omorâte.

Baden, 25 octombrie 2009

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: